Anul bisect este rezultatul unor calcule care tin seama de miscarea de revolutie a Pamantului, de echinoctii si de modul in care se stabileste data Pastelui. Iulius Cezar a fost cel care a avut ideea unei zile in plus. Calendarul roman avea doar 355 de zile, astfel ca, la un moment dat, lunile anului nu mai corespundeau cu aceleasi anotimpuri. In anul 45 i.H., Iulius Cezar a adaugat in calendar inca noua de zile. Odata la patru ani, se mai adauga o zi pentru a sincroniza anul calendaristic cu durata dintre doua echinoctii, conform Realitatea TV.
In Evul Mediu, capii bisericii erau complet derutati in a mai stabili data Pastelui, deoarece echinoctiul din calendar se decalase fata de cel real cu zece zile. Dupa calcule complicate, Papa Gregoriu a gasit solutia. Fiindca Pamantul realizeaza miscarea de rotatie in jurul Soarelui in 365 si aproape sase ore, la fiecare patru ani, lunii februarie i se mai adauga o zi.
O lege straveche spune ca in ziua de 29 februarie, femeilor le este permis sa ceara in casatorie barbatul iubit. Legenda spune ca in Irlanda, in secolul cinci, Sfanta Bridget l-a rugat pe Sfantul Patrick sa permita femeilor intr-o singura zi din an, sa-i ceara in casatorie pe barbati. Pentru a-i face pe plac, acesta a hotarat ca acea zi sa fie 29 februarie. Traditia s-a pastrat secole de-a randul, iar in secolul al XIII-lea a fost chiar adoptata ca lege in Scotia, iar barbatul care refuza cererea in casatorie era amendat.