1. Religiile europene precreştine celebrau regina fertilităţii, Eostre sau Ostara, de unde şi numele de Easter din engleză şi Ostern din germană pentru Paşte. Conform unui mit teuton, într-o zi geroasă de iarnă, zeiţa Eostre trecea prin pădure şi a întâlnit o pasăre zgribulită, care nu ar fi supravieţuit din cauza frigului năpraznic. Zeiţa a transformat pasărea în iepure, astfel încât blana să o protejeze de frig. Iepuraşul a supravieţuit, iar odată ce a venit primăvara, a început să facă ouă, fiindcă fusese cândva o pasăre. În semn de mulţumire, iepuraşul a început să decoreze ouăle şi să le lase prin pădure, pentru zeiţa Eostre.
Întrucât în religiile precreştine, zeiţa Eostre era sărbătorită în prima zi de primăvară, obiceiul s-a îmbinat cu sărbătoarea creştină a Paştelui.
2. Iepurele era simbolul lunii la egipteni, iar faptul că data Paştelui era stabilită în funcţie de prima duminică ce urmează după luna plină de după echinocţiul de primăvară e posibil să fi avut o influenţă în ceea ce priveşte asocierea sărbătorii cu acest personaj. Iepuraşul de Paşte ca personaj aşa cum este cunoscut astăzi a apărut, se pare, în Germania, unde, asemeni unui Moş Crăciun de primăvară, cunoscut sub numele de Osterhase, aducea bunătăţi de Paşte copiilor. Aceştia obişnuiau să construiască un cuib pentru el, în care îi lăsau ouă.
3. În vechime, covrigii erau asociaţi cu sărbătoarea Paştelui, deoarece coca răsucită semăna cu mâinile împreunate pentru rugăciune.
4. O altă tradiţie străveche presupunea aruncarea oului în biserică. Preotul arunca un ou către unul dintre băieţii din cor, iar aceştia îl aruncau de la unul la altul. Când ceasul bătea ora 12, de Paşte, cel care ţinea oul în mână ieşea câştigător şi îl putea păstra.
5. În secolul al 19-lea, în unele regiuni din Germania, ouăle de Paşte serveau drept certificat de naştere. Când familiile nu reuşeau să ajungă în timp util pentru a scoate certificatul de naştere al copilului, un ou era acceptat ca metodă de identificare. Oul era vopsit şi inscripţionat cu numele şi data naşterii copilului, fiind recunoscut de autorităţi.
6. La suedezi, Paştele se aseamănă mai degrabă cu Halloween-ul. În locul Iepuraşului, personajul central este Vrăjitorul de Paşte, iar asta se întâmplă pentru că în momentul în care imigranţii germani au promovat ideea Iepuraşului de Paşte în Suedia, termenul “Påskharen” a fost greşit perceput, ajungând să fie transmis mai departe drept “Påskkarlen,” care înseamnă Vrăjitorul de Paşte. Cu această ocazie, suedezii de deghizează în vrăjitori şi vrăjitoare pentru a sărbători.
7. Primul ou de ciocolată a fost produs în 1873. Înainte de acest moment, oamenii îşi dăruiau ouă din carton, îmbrăcate în satin, umplute cu tot soiul de cadouri.
8. Dansul printre ouă este o tradiţie de Paşte în Germania. Oamenii aşază pe jos ouă şi dansează printre ele, având grijă să nu le spargă.