"Si atunci aparu vulpea:
[...]
Vino sa te joci cu mine, ii propuse micul print. Sunt asa de trist...
Nu pot sa ma joc cu tine spuse vulpea, nu sunt imblanzita.
Ah! Imi pare rau, spuse micul print.
Dar dupa ce se gandi un pic, adauga:
Ce inseamna a “imblanzi"?
[...]
Este ceva ce a cam fost uitat, spuse vulpea. Inseamna “A CREA LEGATURI"
Antoine de Saint-Exupery, Micul print
Ma veti intreba poate ce este aceea o legatura. Legatura este cea care uneste, innoada, articuleaza partile diferentiate si comune puse in joc la intalnirea a doua elemente distincte, a doua obiecte. A lega inseamna a pune laolalta si a articula elemente eterogene intr-un ansamblu.
Adica este cea care tese relatiile dintr-o familie si intre membrii unei familii. Ca un razboi din vremea bunicilor nostri, la care trudeau cu maiestrie pentru a obtine o patura minunata sau un covor colorat. Fir dupa fir, fiecare la locul sau, in ordinea si in directia propusa.
Caci fara legaturi, o familie este compusa din indivizi si atat. Care se raporteaza individual unul la altul, care se intersecteaza uneori si care au anumite sarcini. Insa legatura da viata si consistenta familiei ca un grup care pune in comun dorinte, asteptari, vise, indoieli, secrete sau suferinte.
Ele sunt purtatorul mostenirii si transmiterii de la o generatie la alta, sunt firele ce leaga ramurile unele de altele si dau continuitate unei identitati ce s-a creat in timp.
Legaturile sunt anterioare nasterii copilului, ele ii construiesc aparitia si ii atribuie locul in familie, ii pregatesc sosirea si ii imagineaza viitorul.
Ele apar in intalnirea dintre mama si copil, dintre membrii unei familii si se constituie prin prisma schimburilor, interactiunilor, aliantelor, contractelor creand un invelis protector pentru familie.
Intalnirea care se produce in gol si nu lasa loc aparitiei legaturii este lipsita de substanta si familia se constituie pe un vid lipsit de afecte, de semnificatii, de traditii sau de vise.
Legaturile sunt in continuu proces de organizare si reoganizare. Sunt momente in care familia parcurge o criza si legatura este in suferinta, este fragila, este pe cale de a se rupe atragand dupa ea confuzie si pierderea identitatii, dezradacinare.
In aceste momente, legaturile de alianta, de filiere si cele fraternale vor face obiectul unei analize terapeutice intr-un cadru menit sa contina conflictul, durerea, neputinta, disperarea, ceea ce pare a fi sfarsitul iminent al unei familii.
O astfel de analiza alaturi de o echipa de terapeuti poate fi un nou inceput al familiei care gaseste modalitati de a rescrie istoria sa acolo unde s-a oprit.
Atunci cand legatura este in pericol, familia este pe cale sa se destrame. Copiii sunt adesea cei mai sensibili si anunta acest pericol manifestandu-se ca o portavoce: se imbolnavesc, devin agresivi, se izoleaza, plang, tipa, refuza sa manance. Devin un simptom. Insa nu unul individual, ci unul grupal. Pentru toata familia.
Tot ceea ce traieste o familie se reflecta si trece prin legaturile ei.
Daca ne-am opri o clipa sa ascultam legaturile ce ne insotesc, oare ne ce spun ele?