Iata de ce au existat si exista “tinerii furiosi”. Ca spectatori nu ne face placere sa ne ducem la teatru si sa vedem transpuse pe scena crimele sinistre prezentate la stirile de seara, obscenitatile auzite “dupa blocurile gri” sau nudul. Nici pentru actori nu este inaltator sa fie criminal la fiecare reprezentatie, sa se zbata intre dreptate si realitatea scenica ; dar teatrul trebuie sa fie in pas cu moda, sa atraga, sa prezinte realitatea asa cum este ea, cel putin asta este conceptia general valabila.
Tinerii teatrului nou incearca sa trezeasca simturile adormite sau anesteziate de asediul impactului media vizual, sa ii oblige pe oameni sa deschida ochii, sa simta, sa traiasca, dar ajung sa utilizeze grotescul, limbajul stradal si uita sa ii revigoreze gandirea spectatorului. Intalnim in piesele moderne elemente de razvratire, de violenta, de negativism, cel mai adesea insa, intalnim strigate de durere si neputinta, o chemare instinctiva care ne aminteste ca acolo se zbat suflete omenesti condamnate sa caute un liman pe care nu spera sa-l mai gaseasca.
Daca tot strigam haideti sa ne facem auziti, sa strigam impotriva facilului, impotriva kitsch-ului, sa nu ne mai multumim cu putin si sa cerem de la arta mai mult, sa cautam in profunzimea ei, sa ne fie greu sa traim fara doza de frumos saptamanala.
Actul sexual este act teatral ?
