Uf, tot spun sa imi scriu editorialul iar tehnologia m-a sabotat. Ba mi s-a stricat computerul, ba una ba alta.
Mereu las editorialul ultimul pe to do list si mereu ma trezesc seara ca nu l-am scris. Si nici nu stau daca sunt obosita si nu am starea aia care trebuie.
Vorbeam in postul trecut despre faptul ca e musai sa te impaci cu tine.
Acum e timpul sa iubesti. Nu conteaza ce si pe cine, important este sa iubesti, sa zambesti, sa fii vesela si optimista.
Imi plac oamenii optimisti, oameni fericiti. Si daca vrei cumva sa spui ca nu exista fericire, te inseli. Exista. Noi nu o vedem.
Uita-te in jurul tau. Ce vezi? Oameni tristi? Ai o problema. Vezi doar jumatatea goala a paharului. Sunt atat de multi oameni fericiti, oameni frumosi.
Stiu oameni care picteaza si apoi daruiesc picturile lor precum cei de la Paper Girl, stiu oameni care citesc povesti copiilor bolnavi de cancer la Spitalul Marie Curie, stiu oameni care gradinaresc impreuna cu batranii de la Azilul Gurbanesti.
Oameni frumosi care fac lucruri frumoase. Mai stiu si oameni care fac homemade-uri, care stiu sa se distreze, care fac fotografii.
Stiu oameni care se plimba cu bicicletele de 1 mai pana la mare, oameni care lumineaza in albastru cladirile pentru a sustine constientizare autismului, oameni care dau carti pe strada si la metrou doar de dragul cititului.
Sunt atat de multe lucruri frumoase de facut in viata incat nu este timp sa te gandesti la ceva urar.
Zambeste, viata e prea scurta ca sa o luam asa de tare in serios.
Nu mi-e teama ca imbatranesc, mi-e teama sa nu devin o batrana urata
Impaca-te cu tine, doamna!
