Videoclipul este opera Melinei Matsuka - aceeasi care a regizat si „Upgrade U" al lui Beyonce si „Tambourine" al lui Eve - si a stilistului si fashion designerului William Baker. De altfel, Baker, care si-a facut intrarea in moda ca asistent al lui Vivien Westwood, e raspunzator pentru look-ul lui Kylie din ultimii ani. Pana la ea, si-a exersat flerul vestimentar muncind la imaginea unor excentrici de prim rang, printre care Jay Kay, solistul de la Jamiroquai, Bjork, Tori Amos si Shirley Manson de la Garbage. Transformarea din bombonica sexy in sex symbol si mai apoi in fashion icon nu este doar rezultatul muncii lui Baker, ci si a vointei lui Kylie. Schimbarile de look au demarat la inceputul anilor ‚90, cand Minogue inca mai era iubita solistului INXS, Michael Hutchence (da, despre ea e vorba in „Suicide Blonde") si au continuat sub indrumarea urmatorului iubit celebru, fotograful Stephane Sednaoui.
Efortul muncii lui Baker se resimte insa nu doar in imaginea lui Kylie, ci si in conceptul videoclipurilor ei. Atmosfera science fiction in viziunea anilor 70, costumele care ne duc cu gandul la „Portocala Mecanica" si miscarie de robot dance care faceau ravagii la inceputul anilor '80 raman in urma, in era „Fever". In „In My Arms" avem mai putin alb si mai putin lac si zero griuri metalizate. Singurul accesoriu S.F. sunt ochelarii de soare de pe nasul lui Kylie. In rest, culori puternice, in stilul anilor '80: cyclam, albastru-neon, verde fosforecent si galben lamaie. Kylie nu mai pozeaza nici in Barbarella, nici in Grace Kelly, nici in Bardot. E disco-Kylie, alter-egoul pe care insasi Minogue il satiriza in videoclipul de la „Did It Again", in 1997. Sa fie aceasta intoarcere la origini felul ei de a spune „proud to be back!" si de a ne anunta ca au trecut fix 20 de ani de cand am ascultat pentru prima oara „I Should Be So Lucky"?