Nu vreau sa vorbim doar de relatia de cuplu, doar despre iubire in cuplu, ci despre relatii in general, despre iubire in general.
Cum sa avem un prieten bun? Cum sa avem o relatie reusita cu familia, cu mama, cu fratii, cu surorile? Cum sa avem un cuplu reusit?
Este foarte usor sa judecam o persoana, sa o criticam. Cat de mult ne place sa barfim despre ce face sau ce nu face cineva? Cat de multe prejudecari avem?
Familia, adica mama, tata, surori, frati. Noi nu ne alegem familia, si sunt convinsa ca singurul mod de a avea o viata linistita cu familia este sa o acceptam asa cum este. Bineinteles ca sunt cazuri extreme, eu nu vorbesc despre aceste cazuri; vorbesc despre cazurile in care avem parinti/frati/surori care ne iubesc, dar care sunt total diferiti de noi, gandesc altfel si asteapta tot timpul altceva de la noi. Singurul mod de a fi fericiti si de a avea o buna relatie cu aceasta familie este sa intelegem ca nu avem cum sa o schimbam si sa reusim sa gasim un mod de comunicare cu ei, fara sa dezbatem anumite subiecte si fara sa ne impunem in fata lor, incercand sa ii schimbam.
Eu am o mama si doua surori, noi suntem foarte diferite. Mama e departe si incerc tot timpul, pentru linistea ei, sa-i spun ceea ce cred eu ca o va linisti, chiar daca de multe ori situatia nu este asa cum ii spun eu:) Surorile mele insa nu sunt asa cu ea. Cea mai mica, de cand imi pot aduce aminte, incearca sa o schimbe pe mama; o iubeste, dar nu o accepta cum este. Pentru ea sunt mult mai importante greselile (si faptul ca mama gandeste altfel decat ea), decat sutele de mii de lucruri pe care le-a facut mama pentru noi in viata asta. Iar eu, ca sa ma inteleg bine si cu sora mea cea mica (pe care o ador, dealtfel) nu vorbesc despre mama, sau incerc tot timpul sa ocolesc discutia aceasta.
Prieteni - putem sa ne alegem prietenii, deci nu trebuie sa acceptam o situatie care nu ne convine. Cat de frumos este faptul ca putem sa hotaram pe cine sa pastram aproape si pe cine nu! Eu pastrez aproape tot felul de oameni buni, am tot felul de prieteni: prieteni cu meserii diferite, de etnii diferite, heterosexuali, homosexuali, casatoriti, divortati, singuri si asa mai departe. Singurii oameni la care am renuntat in viata mea si pe care incerc sa ignor ca au existat sunt cei care m-au judecat pentru felul meu de a fi, persoane carora le-am oferit prietenia si sinceritatea mea si au vorbit in spatele meu si m-au judecat pentru lucruri care nu tineau de prietenia noastra. Daca prietenul acela nu ne-a facut nimic noua, de ce ne intereseaza pe noi ce face el in viata lui personala?
Iubit/iubita - ca si prietenii, putem sa o/il alegem, dar de multe ori ne indragostim de cineva total diferit decat noi, traim cu o persoana care face greseli pe care noi nu le-am facut niciodata. Cred ca este foarte important ce stim despre perechea noastra, cat de bine o cunoastem. Atunci putem (sau nu) sa acceptam greselile pe care le face in fiecare zi. Cum sa traim cu cineva in fiecare zi fara sa intelegem ca aceasta persoana este "umana" si ca are dreptul sa greseasca si sa recunoasca ca a gresit? Sunt mii de situatii in cuplu zilnic care ar putea sa ne conduca la o cearta, important este sa stim pe cine avem langa noi si sa recunoastem cand persoana respectiva a gresit si nu a intentionat sa ne faca rau.
Cred ca adaptarea la celalalt depinde de noi, de fiecare dintre noi, de capacitatea noastra de a accepta un om langa noi fara sa-l judecam atunci cand situatia nu ne priveste si nu ne afecteaza.
Diete si alti demoni
