Vitamina D ajută la stabilizarea calciului şi a fosfaţilor, nutrienţi care menţin sănătoase oasele, dinţii şi muşchii. De cele mai multe ori, expunerea moderată şi protejată la soare poate ajuta organismul să producă suficientă Vitamina D.
Deficitul de Vitamina D este destul de răspândit şi nu ţine cont de vârstă, sex, religie sau stare socială, nici chiar în ţările care au acces la soare tot timpul anului. Această deficienţă este mai des întâlnită în ţările arabe, datorită culturii care ţine oamenii departe de expunerea directă la soare, prin hainele care acoperă cea mai mare parte a corpului. De asemena, în Africa, din cauza culorii mai închise a pielii oamenilor, aceştia trebuie să ia mai multe suplimente pe bază de Vitamina D, întrucât numai din mâncare nu se poate asimila tot necesarul.
Un studiu recent a arătat că bărbaţii cu deficienţă de Vitamina D au de două ori mai multe riscuri să facă un atac de cord decât cei care au un nivel optim. Multe alte studii au legat lipsa Vitaminei D cu riscul de infract şi boli vasculare. În urma altor cercetări acest deficit a fost identificat la cei care sufereau de cancer, în special cancer de colon, însă aceste ipoteze nu au putut fi, deocamdată, demonstrate cu certitudine. Pe de altă parte, în ţările cu puţină expunere la soare, există un număr mai mare de scleroză multiplă. În urma unui studiu clinic, cei care suferau de această boală şi au luat suplimente de Vitamina D au avut mult mai puţine crize şi recidive. Un alt studiu a arătat că cei cu un nivel mai mare de Vitamina D au cu 62% mai puţine şanse de a dezvolta scleroză multiplă.
De asemenea, un studiu ce a durat 30 de ani, în Finlanda, a descoperit că cei care când au fost mici primeau în mod regulat Vitamina D, odată ajunşi la maturitate au avut cu aproape 90% mai mic riscul de a face diabet tip 1. Chiar şi obezitatea poate fi legată de lipsa vitaminei D, care în mod normal, ajută la adoptarea unei diete sărace în calorii. S-a demonstrat că femeile supraponderale cu lipsă de calciu, care au luat suplimente de Vitamina D, au fost apoi mai capabile să piardă în greutate decât cele care nu au făcut nimic în această direcţie.
Ca şi când toate acestea nu ar fi suficiente, Vitamina D ajută şi la lupta împotriva infecţiilor, asta poate explica, măcar parţial, de ce virusurile gripei şi răcelii suferă mutaţii şi apar mai des în special în perioada rece. Un studiu de piaţă care a intervievat copii din Japonia, a scos la iveală faptul că cei care luau suplimente de Vitamina D erau cu 40% mai puţin bolnavi decât cei care luau doar o pastilă placebo. Asta arată că Vitamina D protejeaza şi împotriva infecţiilor respratorii. Rolul acestei vitamine în combaterea infecţiilor este bine ştiut de la apariţia antibioticelor, când acestea erau în continuare prescrise alături de o cură de soare, cel puţin în cazul pacienţilor cu TBC.
Este posibil ca unii oameni să necesite mai multă Vitamina D decât este recomandată, mai ales dacă sunt obezi sau iau medicamente anti-convulsive, imunosupresoare, antifungice sau se tratează pentru HIV. Totuşi, ingerarea a mai mult de 10000 unităţi pe zi poate provoca crize de rinichi, sângerări şi hipercalcemie, adică acumularea calciului în sânge, nu în oase.
Adevăratele beneficii ale Vitaminei D
Înainte ca antibioticele să fie descoperite, curele de lumină solară făceau parte din tratamentul standard al tuberculozei.