E genul de intamplare care intra in categoria "asa a fost sa fie". Terminam facultatea si trebuia sa parasim caminul din Grozavesti (eram deja casatorita) si pana in septembrie, cand se dadeau examenele pentru ocuparea posturilor de profesor, trebuia sa ne gasim un loc de munca ca sa putem plati chiria unde ne mutasem. La Facultate era un afis care anunta ca Rompres angajeaza absolventi de Litere. M-am gandit ca va fi un job de vara. S-a dovedit un "job" de lunga durata. Nu indraznesc sa spun de o viata, desi in mod clar, nu am parasit niciodata spatiul jurnalistic.
Va amintiti care a fost momentul in care v-ati decis sa lasati in urma cariera de jurnalist pentru comunicarea politica? Ne puteti descrie acel moment? S-au confirmat asteptarile pe care le aveati pentru acest domeniu?
Trebuie sa recunosc ca marile decizii nu mi-au apartinut niciodata in totalitate. As spune ca m-am pregatit pentru ele, dar mai degraba intamplarea a decis momentul deciziei. A fost o propunere insistenta a echipei premierului de atunci, e vorba de anul 1998, sa ma alatur lor. Atributiile mele aveau legatura cu ceea ce faceam pana atunci: relatia cu presa. Nu mi s-a parut o schimbarea radicala. Ulterior, am descoperit diferentele, cum ar fi, ca dintr-o data din critic trebuie sa devii promotorul a ceea ce e bun si sa cauti acel "bun" pentru a-l promova. Asteptari nu aveam, doar iluzii. Am cautat insa sa nu devin victima propriilor mele prejudecati si sa caut diamantul in noroi. A fost mai degraba o maturizare a perceptiilor si am descoperit ca e mult mai usor sa critici decat sa construiesti. Pana la urma, aceasta a fost si mare provocare. Sa gasesc calea de mijloc.
Descrieti-ne in cateva cuvinte, daca se poate, rolul pe care il are un purtator de cuvant.
Am vorbit pe indelete despre acest lucru in Vocile Puterii (n.r. cartea aparuta la Editura Trei in anul 2007) alaturi de cei care au detinut aceasta functie dupa 1990. Intr-un cuvant e un extinctor de serviciu si un rau detestat de presa si un rau acceptat de cel pentru care indeplineste atributia de a-i "purta vorba".
Care sunt cele mai importante lectii pe care le-ati invatat perioada in care ati fost purtator de cuvant?
In primul rand ca orice minciuna se intoarce impotriva ta, mai devreme sau mai tarziu, si ca cel mai periculos lucru pentru un politician este sa se lase inconjurat de adulatorii care ii justifica esecul prin "lichelismul" presei. Presa are suficiente probleme, dar problemele presei nu ii justifica esecurile unui politician, mai ales in planul imaginii.
Cat la suta sunteti jurnalist, cat la suta comunicator si cat la suta politician?
Cred ca si jurnalistul si politicianul trebuie sa fie si un bun comunicator. Drept urmare, sunt in proportie covarsitoare comunicator.
Faceti parte din clasa politica, sunteti deputat PNL de Prahova si timp de multi ani ati avut ocazia sa observati clasa politica romaneasca. Care sunt principalele calitati pe care le-ati observat la femeile care fac politica? Ele -este si cazul dvs- sunt si mult mai atacate in media decat colegii lor de sex masculin…de ce se intampla acest lucru?
La prima "strigare", as spune perseverenta. Despre faptul ca sunt mai atacate, nu as fi atat de convinsa. Suntem mai putine si atunci materialul de lucru e mai restrans si astfel pare ca doar de noi se ocupa presa. Dar din pacate, reusim sa ne promovam mai mult prin "superficialitati" de atitudine, prin "fashion" si mai putin prin proiecte. Iar cele care s-ar putea face remarcate prin proiecte nu au loc de atata "fashion politic". Femeile sunt inca o "mirare" in politica romaneasca si nu sunt efectul maturizarii electoratului sau a partidelor. Ele au aparut mai degraba ca rezultat al conditionarilor puse de organismele internationale la care am dorit sa aderam. Ne place sau nu, a trebuit sa acceptam un anumit procent de promovare a femeilor in politica. Pacatul e ca noi, femeile, nu stim sa il folosim in favoarea noastra, in sensul de a convinge ca femeia nu e doar o "aparitie colorata" pe scena politicii.
Putem reusi si altfel, cum sa nu. Sustinerea, promovarea nu e un fapt blamabil. Blamabil e atunci cand acceptam promovarea dincolo de competentele pe care le avem si cand acceptam pozitii pentru care pregatirea nu ne recomanda. Reusim sa cream imaginea ca promovarea se datoreaza mai degraba loialitatii fata de un sef sau altul si mai putin ca profesionalismul, competenta ne recomanda. Cat timp femeile vor accepta functii pentru care nu sunt pregatite, imaginea e cea care exista. In acest caz, sustinerea devine favoritism. Cat priveste "modelul”, chiar daca finalul nu a fost unul reusit, Mona Musca e femeia din politica romaneasca care isi datoreaza doar ei succesul si, din pacate, caderea. A fost politicianul care a promovat prin ceea ce a promovat. Atitudine, idei, proiecte. Dar a ratat un moment pentru care a fost mult mai aspru sanctionata decat multi altii care se lafaie in fotoliile puterii desi au pacate mult mai grave.
Carla Bruni, Michelle Obama au parte din partea media de acelasi interes pe care il au si sotii lor. Cum ar trebui sa fie sotia unui presedinte roman pentru a le putea "calca pe urme"?
Intre Carla Bruni si Michelle Obama e o mare diferenta, data de sotii lor. La noi, cu amintirea Elenei Ceausescu, sotiile de presedinti platesc tribut acestei spaime. Dar sa nu ne iluzionam. Sunt femei care nu au statutul de "sotie", dar joaca acelasi rol pe care l-a avut Elena Ceausescu. Capacitatea unui popor de a se pacali este colosala. Cartea Amante si regine a Benedettei Craveri e o lectura obligatorie pentru cei interesati sa inteleaga mecansimul puterii detinut de femeia de langa omul care are puterea oficiala.
Ce va atrage la comunicarea politica? Ce simte Adriana Saftoiu ca poate exprima cel mai bine in comunicarea politica? Care sunt cele mai frecvente greseli legate de aceasta pe care le sesizati la oamenii politici romani si straini?
Comunicarea in general e un exercitiu provocator, nu doar in domeniul politicii. Sa stii sa comunici cu propriul copil e un succes mai mare decat sa stii sa comunici politic. Drept urmare, ma motiveaza si ma provoaca procesul de comunicare, de la scop pana la tactica. Daca e sa ma refer strict la comunicare politica, probabil ca cea mai incitanta, pentru mine, e comunicare de criza. Greseala care genereaza greseli in lant e atunci cand iti justifici nereusitele in comunicare spunand ca ceilalti nu au fost capabili sa iti inteleaga mesajul.
De ce ati refuzat functia de purtator de cuvant al PNL?
Pentru ca e suficient.
Cum ati reusit sa treceti, ca si familie, peste perioadele in care dumneavoastra si sotul dumneavoastra erati foarte ocupati? Exista mici "trucuri" care pot ajuta?
Singurul truc e dragostea care te ajuta sa intelegi si sa accepti situatii care altfel ar putea sa para greu de priceput.
Ce va doriti de la cariera dumneavoastra in viitorul apropiat? Unde va vedeti?
Sa nu devin un membru de partid supus unor cutume care nu duc la progres, ci doar la stagnare, sa nu renunt la principii si valori doar ca sa prind un loc caldut pe liste de partid sau sa nu ma pun prost cu sefu'. Intr-un cuvant, sa am incredere ca buna credinta si valoarea vor putea sa faca fata oportunismului si carierismului, cele doua carii care macina politica.
Ati scris o carte, "Vocile puterii". Pregatiti o a doua carte?
Se afla deja pe piata. "Jurnal de campanie", (n.r. aparuta la Editura Trei, in 2009) o carte despre ce suntem noi ca politicieni si ca electorat in secolul XXI.
Michelle Obama a gafat atunci cand la intalnirea cu Regina Elisabeta a Angliei a imbratisat-o pe aceasta. Ce presupune pregatirea pentru o astfel de intalnire din partea protagonistilor?
Reguli. Foarte multe reguli, iar spontaneitatea care depaseste regula in aceste situatii inseamna eroare de comportament.