Sunt atenti la ceea ce le spui si iti recunosc starea dupa inflexiunile vocii: nu poti sa ii pacalesti si sa sustii ca esti vesela, pentru ca ei stiu mai bine dacat tine cum suna vocea ta cand esti, cu adevarat, vesela :) Acestia sunt auditivii!
Deci, ce ii caracterizeaza pe auditivi?
- gandesc preponderent in cuvinte: povestesc cu ei insisi, analizeaza si dezbat in forul lor interior subiectele....sunt niste vorbareti care se joaca cu cuvintele care, pentru ei, construiesc sau darama lumi
- sunt foarte atenti la ceea ce li se spune si sesizeaza multitudinea de sunete din jurul lor (de care vizualii nici nu au habar, fiind mult prea concentrati pe imagini...)
- atunci cand sunt intrebati despre concediul lor, isi vor aminti mai intai sunetul valurilor, conversatiile placute si abia apoi vor percepe, eventual, si niste imagini
- cand trebuie sa se gandeasca la viitor vor incepe sa creeze un scenariu “vorbit” despre el, si vor fi atenti la “cum le suna” ceea ce iti spun
- au ureche muzicala, asculta muzica sau chiar canta la un instrument
- deoarece o fraza are nevoie de un anume timp pentru a fi spusa si, in acelasi timp, analizata si evaluata, auditivii vorbesc mai rar decat vizualii, insa vorbirea lor este mai melodioasa si cu un ritm relativ constant, elegant
- in limbajul lor vei auzi mereu expresii de tipul : “asculta, precum iti spuneam, iti zic ca, suna bine, sa facem liniste/sa lucram in liniste, un nume sonor, taci, vorbeste-mi despre, auzi la asta ce zice, se spune ca, am auzit ca, nu mai fosni, tin cont de ce mi-ai zis, sa stam la taclale, a-si tine gura, sunet cristalin, un lucru armonios ” etc etc
- memorarea de tip auditiv ii poate face pe copii sa “toceasca”, sa invete pe de rost sau sa “repete ca papagalul” un text pe care, uneori, nici nu il inteleg complet. De aceea, desi inteligenti si talentati la limbi straine, de exemplu, auditivii trebuie sa depuna ceva mai mult efort decat vizualii, pentru a avea acelasi tip de performante scolare: memoria vizuala permite inregistrarea unei cantitati mult mai mari de informatii decat cea auditiva!
E lesne de inteles, asadar, ca unui auditiv trebuie sa ii respectam modul propriu de procesare a informatiei: sa ii vorbim cu o voce placuta, calda, si cu o viteza moderata care sa ii permita sa savureze fiecare cuvant. Este excelent daca vom folosi cuvintele si expresiile de tip “auditiv” asa incat ceea ce ii spunem sa ii sune bine! Pentru ca este un om pe care nu-l intereseaza cum arata lucrurile, ci cum suna, are nevoie si de perioade de liniste in conversatie, mici pauze in care sa asculte cu atentie propria lui voce interioara. Cuvintele sunt de mare importanta si trebuie alese cu grija – ceea ce ii spui il poate entuziasma sau demoraliza...cat ai zice peste!
Iar daca iubitul tau este auditiv, musai tre' sa ii soptesti ceva interesant la ureche...cu cea mai sexy voce a ta; altfel nu vei primi, nici vorba, vreunul din orgasmele multiple cu care ne ispiteste articolul de pe prima pagina... :))