Andreea Marin Banica: "Maiestria nu este un act, ci o deprindere"

 

Foto: Marius Baragan, Tango

In anii care au urmat, Andreea Marin Banica s-a metamorfozat intr-o explozie de energie, zambet si initiativa. Cu toate acestea, nu este genul de vedeta care sa se afiseze la toate evenimentele mondene doar pentru a epata sau pentru a mai bifa inca un punct pe agenda VIP. Din contra, o femeie hotarata asa cum este ea, a invatat sa puna accent doar pe lucrurile cu adevarat importante. Iar Andreea Marin stie exact cum sa-si organizeze timpul, chiar si atunci cand vine vorba de a da un interviu.

Ce realizari a adus anul 2009 - pe plan profesional si spiritual - in viata Andreei Marin Banica?


Mi-ar trebui ceva spatiu pentru o asemnea "dare de seama", asa ca o sa va spun succint ca, in pofida crizei de care ne lovim cu totii, am avut un an bun, ca si cel precedent, dealtfel. Schimbarea majora din viata mea profesionala, gandita indelung inainte de a o face, s-a dovedit a fi cea mai buna hotarare luata de mine la maturitate. Mi-a adus un echilibru benefic intre viata profesionala si cea personala si o libertate de actiune de care aveam mare nevoie pentru a putea implini proiecte pe care le aveam in minte de multa vreme, dar nu le puteam pune in practica din pricina restrictiilor impuse de programul meu destul de strict la televiziune. Asadar, ultimul an are un bilant foarte bun atat pe partea campaniilor umanitare, fie nationale, fie la nivel mondial, cat si in proiectele de publicitate (s-a deschis calea catre colaborarea internationala, de pilda, brandul L'Oreal - Garnier mi-a solicitat asocierea de imagine pentru 9 tari, nu doar pentru Romania), evenimente speciale de televiziune (gale umanitare, documentare realizate in strainatate, interviuri etc), s-a implinit un an de cand sunt Director Editorial la revista Business Woman si e o munca frumoasa ce mi-a adus mari satisfactii profesionale, fundatia mea, Pretuieste Viata, si blogul www.andreeamarinbanica.acasa.ro, au continuat sa ajute multi oameni aflati in situatii grele, continui sa predau tinerilor care isi doresc sa porneasca pe calea unui jurnalism de televiziune de calitate, bazat pe principii sanatoase - sunt doar cateva directii pe care am mers anul acesta, pentru ca exista si alte ramificatii ale muncii mele, unele dintre ele cu bataie spre viitor, altele ocazii punctuale, dar de bun augur, toate insumate ducand insa la un bilant care ma multumeste pentru ultimul an.

Care sunt cele mai importante proiecte in care sunteti implicata in momentul de fata?

Lucrez acum in paralel la trei campanii mari: "Citeste cu mine!", miscare nationala dedicata copiilor intre 6 si 11 ani care, in era televizorului si a computerului, au pierdut placerea de a citi, si de aici, o multime de lacune in evolutia lor. Consolidam bibliotecile scolare, ducem personalitati pe care le iubesc si le respecta din scoala in scoala pentru a citi povesti copiilor, a discuta cu ei problemele de care se lovesc astazi. Promovez, de asemenea, printr-o campanie media la care am avut bucuria sa lucrez din nou cu regizorul Cristian Mungiu, miscarea "Scoala te face mare", care incurajeaza parintii sa-si trimita din nou copiii la scoala, explicandu-le beneficiile si facilitatile existente astazi,  intr-o perioada in care abandonul scolar ne aduce, din pacate, ca tara pe un loc fruntas in Europa. Incepand cu zilele acestea deja veti puteti vedea spotul pe posturile de televiziune, ca si pe cel lucrat cu un alt regizor premiat la Cannes din generatia tanara, Catalin Mitulescu, realizat de aceasta data pentru cel de-al treilea proiect in care sunt implicata, sub egida Uniunii Europene. Este vorba despre Campania Nationala pentru Sanatatea Mintala, un proiect in care sunt implicata cu tot sufletul, pentru ca atinge o problema actuala extrem de serioasa: ne aminteste tuturor ca traim intr-un secol al vitezei, cu un stres care ne aduce uneori in pragul depresiilor, al renuntarilor, al crizelor de personalitate si mai rau, in pragul sinuciderii, si trebuie sa realizam ca cei dragi noua, care trec printr-o astfel de perioada nu trebuie priviti ca "nebuni", pur si simplu, ci au nevoie de ajutor si exista sprijin calificat in Romania, doar ca nu suntem invatati sa apelam la el. Iar doctorul Cristian Andrei, Presedinte fondator al Fundatiei Estuar, care a generat aceasta campanie, este o garantie a lucrurilor bune facute in acest domeniu.  Oricine este interesat de un sprijin intr-un moment greu, de cadere emotionala, de deznadejde, de stres pe care nu-l mai poate tine sub control, poate gasi un sprijin real si informatii care sa-i readuca echilibrul pe www.estuar.org.  

De curand v-ati oferit sa predati cursuri de specialitate in cadrul TV Academy, institutia care pregateste aspirantii la o cariera in domeniul audio-vizualului. Care este primul lucru pe care il spuneti cursantilor dvs despre televiziune, despre imagine?

Exista cateva vorbe care au devenit pentru mine principiu de viata si care ma definesc, ii apartin lui Aristotel si ele suna cam asa: "Suntem ceea ce facem in mod repetat. De aceea maiestria nu este un act, ci o deprindere". Cu semnificatia acestor vorbe mi-am inceput cursul, pentru ca e foarte important ca oamenii care vor sa porneasca cu dreptul in aceasta meserie sa inteleaga ca nu faptele de circumstanta ii vor ajuta sa construiasca pe termen lung, ci felul in care gandesc si fac lucrurile in fiecare zi, gandindu-se si la ecoul faptelor lor de astazi pentru ziua de maine.

Ce anume din experienta dumneavoastra in televiziune v-a ajutat in activitatile si proiectele in care v-ati implicat ulterior?

Rigurozitatea cu care mi-am facut treaba timp de 15 ani intr-o echipa care a atins performanta tocmai pentru ca nu s-a abatut de la disciplina ma ajuta in tot ceea ce fac.

Mass-media anului 2009 ne flutura prin fata ochilor o duzina de asa-zise vedete, aparute de nu se stie unde si crescute peste noapte din setea publicului de senzational si monden. Cum interactionati cu astfel de "vedete" atunci cand contextul va aduce aproape?

In nici un fel. Evit astfel de contexte care nu ma ajuta cu nimic si-mi vad de treaba mea, pur si simplu. Aleg sa-mi petrec timpul cu oamenii cu care am afinitati si nu sunt o persoana mondena, arareori ma vedeti la astfel de evenimente, si asta se intampla doar atunci cand fie sunt amfitrion, fie sunt implicata in organizare, fie am o intalnire la fata locului. Consider o pierdere de timp vorbitul despre nimic in fata blitzurilor si a camerelor de luat vederi.

Tot mai multe vedete tv aleg sa se retraga in plina stralucire: dvs ati fost printre primele, apoi Teo, recent si Mihaela Radulescu. Care credeti ca este explicatia? In cazul lor, credeti ca este vorba de o strategie de marketing?

Motivatia mea nu se aseamana cu a altora, deci orice incercare de a ne aseza in aceeasi oala este fortata. Sa o numim "simpla conincidenta". Eu cunosc foarte bine intelesul vorbelor "cum iti asterni, asa dormi" si tocmai de aceea cred ca fiecare trebuie sa isi asume propriile alegeri.

In ce priveste rolul dvs de femeie de afaceri, cum va definiti ca antreprenor? Dar ca manager al unei echipe?

Sunt foarte corecta, nu ma abat de la setul de principii sanatoase pe care le-am probat in aproape 17 ani de munca. Sunt eficienta si caut sa castig, nu sa impun respectul celor din jur fata de mine si cred ca cel mai important este faptul ca sunt un om de incredere. Ce spun, asta si fac.

Cum abordati afacerile in anul de criza 2009 pentru ca acestea sa continue sa fie profitabile?

Cu creativitate. N-am de gand sa ma tot mir de efectele crizei, prefer sa caut solutii alternative si sa construiesc, adaptandu-ma vremurilor, in loc sa ma plang.

Care sunt cele mai "grele" negocieri pe care le-ati purtat si cum s-au incheiat acestea?

Negocierile sunt pentru mine strict confidentiale, deci nu obisnuiesc sa vorbesc despre ele. Nu le consider o lupta, ci sunt procese creative, in care gandirea mea este castig/castig, astfel incat ambele parti sa poata fi multumite cand dau mana la sfarsit.   

Cat de departe ati mers pentru finalizarea unui proiect profesional care v-ati dorit sa se concretizeze?

Sunt un deschizator de drumuri. Asta inseamna sa faci lucrurile pe care altii nu s-au incumetat sa le faca inaintea ta in meserie, dar valoarea e atunci cand indrazneala ta e insotita si de pastrarea verticalitatii coloanei vertebrale. Nu sunt adepta compromisurilor si nici a zicalei "Fa-te frate cu dracul pana treci puntea".

Circula mult "folclor" in jurul veniturilor dvs. din perioada "Surprizelor". Ce e adevarat si ce e fals? La cat s-ar opri un prag maxim lunar? Cum ati acoperit "golul" financiar ivit o data ce ati decis incetarea colaborarii cu emisiunea "Surprize, surprize"?

Veniturile sunt informatii de care nu faci parada daca esti un om inteligent. Pentru mine inseamna o modalitate de rasplatire a timpului dedicat, a anilor investiti in studiu si educatie, a creativitatii puse in joc - o rasplata pecuniara astfel incat sa poti trai civilizat in directa proportionalitate cu efortul depus. Nu ma intereseaza "folclorul", mi-am construit drumul pas cu pas, cu capul pe umeri astfel incat golurile de care vorbiti sa nu existe in acest moment. Nu a fost usor, dar daca-ti pui mintea la contributie, nu e nici imposibil.

Cum ati reusit atatia ani sa castigati in batalia pentru audiente?

Cu munca, imaginatie, cu "nu exista <nu se poate>".  Fara a da din coate spre a-i lovi pe altii, fara sa fie necesare scandaluri inventate si controverse provocate de dragul audientei. O dovada ca, chiar si intr-o institutie de stat se poate cladi curat, sanatos si durabil.

Cum ati defini o femeie cu mentalitate de "supravietuitor"? Ati intalnit vreuna?

Nu una, ci multe. Am avut sansa sa le intervievez de-a lungul timpului si sa invat lectii de viata pretioase de la ele.

In calitate de ambasador UNICEF ati avut ocazia sa auziti si sa vedeti o sumedenie de povesti ale unor copii nevoiasi din toata lumea. Care dintre acestea v-a impresionat cel mai mult?

Nu pot alege. Trebuie sa recunosc, insa, ca mi-au rupt sufletul copiii aflati la limita supravietuirii.

V-ati gandit sa infiati vreunul dintre acesti copii? Ce parere aveti despre vedetele de peste ocean care au facut o moda din a infia cat mai multi copii? Credeti ca este o chestiune de sensibilitate si de caritate sau mai mult una de imagine?

Fiecare e responsabil cu faptele si alegerile sale, nu pot vorbi in numele altora. Eu am ales sa ajut prin adoptie la distanta doi copii care aveau mare nevoie de sprijin, unul din Niger, celalalt din China, si sa am grija permanent de cativa copii romani cu discretie, pentru a nu le afecta viata, pentru ca din cauza mea ar putea aparea prin ziare fara voia lor. Fiecare da mai departe ceea ce a primit bun in viata cum considera de cuvinta.  

Cat de departe sunt aceste strigate disperate ale copiilor saraci sau suferinzi de urechile celor care au intr-adevar puterea de a decide in sprijinul lor? Ce ecou credeti ca au campaniile umanitare internationale initiate de Romania - o tara care, din pacate, nu spune mai nimic lumii - comparativ cu actiunile initiate de mari branduri sau vedete internationale, cum ar fi Madonna, Angelina Jolie?

Nu sunt de acord in acest punct, eu am fost implicata in ultimul an intr-o  campanie internationala in care Romania a avut un cuvant important de spus, adunand, dintre tarile balcanice, cele mai multe vaccinuri pentru copiii amenintati de tetanos. Cred ca e o chestiune de bun simt sa te compari direct cu cei de acelasi calibru cu tine si nu cu societati mult mai evoluate, dar in acelasi timp, sa inveti de la cei mari, aspirand la tot ce inseamna mai bine. Fiecare realizare are la baza o aspiratie.

Va propun un exercitiu de imaginatie: daca Andreea Marin ar fi invitata sa faca parte din public la emisiunea "Surprize, surprize", fara sa stie ce se intampla in culise si de ce a fost chemata, cu ce sperante ar veni la emisiune?

Nu e nevoie de un exercitiu de imaginatie, pentru ca am fost in realitate in aceasta situatie si chiar am fost surprinsa in emisiunea similara din Spania, cand ma aflam acolo pentru un training ce ma pregatea pentru misiunea mea de amfitrion din Romania. Mi  s-au taiat picioarele, cum se spune, si a fost o dovada ca, oricat de experimentat ai fi, intr-un moment in care esti luat prin surprindere poti deveni incapabil sa legi doua vorbe asa cum ti-ai dori, atat de puternica poate fi emotia acelui moment.

Multi spun ca celebritatea ar fi o povara greu de dus, in conditiile in care viata privata este abandonata pe un plan secund. Este adevarat? Cat de importanta este relatia de cuplu in viata dvs? Oferiti-ne, va rugam, cateve premise ale unei vieti fericite in cuplu. Situatia materiala si varsta sunt decisive?

Nu-mi plac teoriile, viata e o demonstratie ca teoriile pe uscat sunt de multe ori inaplicabile in realitate. Pe scurt, din practica va pot spune ca daca-ti iubesti sotul, copiii, familia mai mult decat propria imagine, intelegi nevoia de echilibru, de moderatie, sau chiar te sacrifici uneori in detrimentul unei sanse punctuale in cariera. E o chestiune de alegere, depinde de fiecare in parte. Eu nu am avut nici un dubiu.