Desi au fost descoperite tot soiul de predispozitii sau inclinatii care constituie premise "favorabile" pentru instalarea acestei boli, o cauza unica, sigura si sesizabila nu exista. Poate ca daca ar fi fost descoperita, anorexia ar fi fost depistata mult mai timpuriu decat este astazi, de cele mai multe ori aceasta fiind imposibil de descoperit de la primele simptome, odata din cauza faptului ca nu exista un singur factor declansator, iar pe de alta parte din cauza lipsei de cultura asupra acestui subiect, si asupra simptomatologiei specifice. Din nefericire, persoanele care sufera de aceasta boala crunta nu sunt observate la timp si din acest motiv ajung intr-o stare deplorabila atat fizica, cat si psihica, inainte ca persoanele din jur sa se sesizeze si sa le acorde prima mana de ajutor.
Trebuie sa stiti ca anorexia "ataca" in special adolescentele, dar si femeile adulte, cele mai multe dintre acestea fiind persoane solitare, izolate, chiar depresive.
Cauzele sunt determinate in special de climatul familial, afirma psihologul: exista posibilitatea prezentei unui climat care sa favorizeze instaurarea bolii, datorat de exemplu unei mame care are o obsesie pentru diete, care este ipohondra, narcisica sau rece, si care are un interes excesiv pentru felul in care arata si copilul. Vorbe precum: "nu mai manca atata ca o sa te faci cat o balena", "nu vezi ce grasa esti", "esti cat o balena, nu o sa te placa nimeni" sunt decisive pentru producerea unui declic in psihicul unei persoane supuse acestor presiuni, si odata cu acesta, pentru instalarea bolii. De ce ar alege tocmai aceasta cale de a replica unor astfel de "atacuri"? Acesta este modul ei prin care isi "asculta" mama si prin care incearca sa devina ceea ce ii spune aceasta, nestiind ca astfel va cadea intr-o capcana extrem de enigmatica, de unde cu foarte mari eforturi va reusi sa iasa.
Tot legat de climatul familial, unele femei declanseaza aceasta boala in urma unor evenimente extrem de marcante, traumatizante petrecute in interiorul caminului: despartiri, abandon, pierderea cuiva drag, separari care le marcheaza profund si dau nastere acestui "monstru psihic". Bine, dar toata lumea pare sa treaca prin unele dintre aceste evenimente uneori si nu devine anorexica, ati putea spune. Este adevarat, dar aici depinde foarte mult de structura psihica cu care e "inzestrata" fiecare persoana in parte si la modul in care psihicul fiecaruia reactioneaza in astfel de situatii. Nu toata lumea raspunde la fel in fata unor evenimente marcante; unele femei aleg anorexia ca mod de a riposta in fata unor situatii tragice, ca refugiu in care s-au inchistat si din care nu mai pot iesi, din pacate, fara ajutor.Ce ne "sopteste" corpul
Restrictia alimentara
Cristina Calarasanu afirma ca anorexicele isi impun restrictii alimentare. Din momentul declansarii bolii, cand ele se vad extrem de grase si au o imagine deformata asupra propriei persoane, isi impun un regim extrem de sever, redus la doar cateva sute de calorii pe zi, consumate din ce in ce mai rar si in proportii cat mai mici (uneori ajungand sa manance doar o frunza de salata la masa).
Atentie excesiva acordata alimentelor
Pentru anorexice, alimentatia (sau mai corect spus lipsa de alimentatie) ajunge sa fie in centrul atentiei ei, acordand un interes crescut tipului si cantitatii de alimente ingerate. Imaginea unei persoane anorexice in fata unei farfurii de mancare poate fi descrisa astfel: sorteaza in farfurie extrem de atent fiecare aliment in parte, impartindu-l pe categorii, dupa care le taie in bucati mici, iar pe cele mici in bucati si mai mici, pana devin aproape invizibile; apoi le mananca mestecandu-le extrem de lent, uneori chiar scuipandu-le, tocmai cu scopul de manca foarte putin, considerand mancarea (de orice fel ar fi ea) un rau care nu face altceva decat sa adauge kilograme la fantasmagorica greutate pe care considera ca o are deja.
Crize bulimice
Greu de crezut sau nu, uneori apar si excese alimentare, insa destul de "violente", deorece sunt imediat urmate de procedee de evacuare a alimentelor ingerate, sustine psihologul, cum ar fi voma, laxative, exercitii fizice suplimentare, si aparitia sentimentelor de jena, rusine sau dezgust. Apare un atac grav la propria persoana, precedat de sentimentul de vinovatie pe care si-l asuma pentru excesul alimentar pe care l-a ingerat. Uneori isi aduc acuzatii dure si cuvinte jignitoare, care alimenteaza si mai mult procesul auto-distructiv pe care il parcurge.
Amenoree
Un simptom evident care apare in urma instalarii bolii si a avansarii ei este aparitia unei tulburari endocrine numite amenoree, adica absenta sau mai exact stoparea menstruatiei lunare.
Hiperactivitate
Psihologul sustine ca o persoana anorexica este permanent in cautarea performantei intelectuale, fara a resimti insa o satisfactie in aceasta privinta sau isi cauta mereu refugiul in munca fizica. Cu cat slabeste mai mult cu cat depune mai mult efort in acest sens: plimbari lungi, jogging, patinaj, dans, la care adauga presiuni suplimentare dure: expunere la frig, reducere a orelor de somn sau bai reci.
Izolarea
Dupa cum afirmam anterior, anorexicele sunt persoane singure, izolate, traiesc in lumea lor, iar unicul scop este sa slabeasca continuu. Ele prezinta un dezinteres accentuat atat pentru sexualitate, cat si pentru relatiile sociale, ceea ce de multe ori ingreuneaza procesul de depistare la timp a unor astfel de persoane si acordarea ajutorului atat de necesar.
Pierdere in greutate
Persoanele anorexice, sustine specialistul, ajung sa slabeasca cam 20%-30%, chiar pana la 50% din greutatea initiala, iar aspectul pe care il dobandesc este usor de imaginat: sunt fragile, slabe, obosite, palide, cu articulatii proeminente. Ajung sa fie dominate de ameteli si chiar halucinatii, inchipuindu-si de multe ori aparitia unor parti proeminente pe corpul lor (aripioare, grasime). Anorexicele au o perceptie deformata asupra propriului corp si o imagine de sine extrem de scazuta, aproape zero. Teama obsedanta de a se ingrasa persista chiar si atunci cand pierderea in greutate este semnificativa. Se cantaresc excesiv de des, aceasta insemnand chiar de mai multe ori pe zi, dupa fiecare masa, etc.
Consilierea psihologica: ultima solutie
As vrea sa va pot oferi acum, dupa toata simptomatologia prezentata, cateva recomandari prin care sa faceti fata acestui monstru numit anorexie, daca ai in jur o astfel de persoana, dar din pacate nu exista asa ceva. Nu stim cand poate aparea si care este exact factorul declansator al cestei boli si de asemenea, nu ne putem vindeca singure.
Psihologul avertizeaza ca anorexia este o boala extrem de grava, care presupune un lung proces de recuperare, acesta incluzand atat ajutor medical, cat si nutritional si psihoterapeutic, toate simultan.
3 motive pentru care trebuie sa stii simptomele anorexiei:
-avand in vedere ca noi femeile, suntem "obsedate" de diete si de aceasta dorinta de a slabi pentru a avea o silueta de invidiat, este bine sa stim cand nu trebuie sa intrecem limita sau sa ne asiguram ca astfel de simptome nu se regasesc printre "activitatile" noastre zilnice; daca descoperi ca totusi se regasesc, este timpul sa iei masuri si sa consulti un psiholog, cel putin pentru a te asigura ca nu ai intrecut limitele normale ale dietei pe care o respecti.
-sunt utile si bine de tinut minte mai ales atunci cand ai/vei avea un copil (o fata in special), caruia trebuie sa ii monitorizezi miscarile si activitatile, pentru a o ajuta sa depaseasca mai ales "cosmarurile" adolescentei legate de greutate, prin metode sanatoase si benefice pentru organism, evitand astfel sa cada prada tentatiei de a se supune unui proces auto-distructiv.
-e bine sa stim semnalele acestea, deoarece ii putem ajuta pe cei din jurul nostru; recunoscand astfel de simptome la prietene, rude sau cunostinte, ii putem sprijini si indemna sa apeleze la ajutor, atunci cand cei din jurul lor nu se sesizeaza (tocmai din motivul ca nu sunt la curent cu manifestarile acestei boli).
Spune-ne mai multe despre experienta ta, despre experientele celor dragi trecute prin astfel de probleme pe forum.