Antiperspirantele si deodorantele sunt produse cosmetice menite sa reduca sudoratia si sa camufleze mirosul ei neplacut. Spre deosebire de antiperspirante care reduc in mod real debitul transpiratiei, deodorantele se adreseaza exclusiv mirosului pe care fie il absorb, fie il modifica.
Inventate cu peste o suta de ani in urma, produsele care reduc sudoratia, adica antiperpirantele, contin 20% hexahidrat de clorura de aluminiu, mai simplu saruri de aluminiu dizolvate in etanol. Produsele antisudoratie sunt fabricate in diferite baze si prezentate in mai multe forme ca spray, stick, gel, crema, pudra. Sarurile de aluminiu din compozitie si mai nou cele de zirconiu reduc sudoratia prin obstructie mecanica. Studiile sugereaza ca aceste saruri formeaza complexe precipitate cu mucopolizaharidele din celulele canalului excretor, inchid astfel orificiul si reduc eliminarea sudorii pentru un timp. In ciuda efectului favorabil asupra transpiratiei, antiperspirantele pateaza si deterioreaza tesaturile din cauza compozitiei cu saruri de aluminiu. Din acelasi motiv se pot produce uneori iritatii cutanate.
Formule antiperspirante alternative la sarurile de aliminiu sunt produsele pe baza de formaldehida utile in transpiratia patologica a picioarelor, sau solutiile de glutaraldehida, methenamina, glicopirolat.
Exista diferente intre producatori in ceea ce priveste acuratetea retetei, dar si in privinta ingredientelor ajutatoare, si de aceea unele produse nu obtin rezultatele pe care le pretind. Pe de alta parte exista persoane care transpira excesiv sau care desfasoara efort fizic, ori stau intr-un mediu cald unde debitul de sudoare creste. In aceste situatii antiperspirantul nu poate face fata.
Senzatia de “prospetime” tine de perceptia fiecarei persoane in parte si este foarte subiectiva. Unii se simt bine cand nu uda deloc lenjeria, altii cand nu miros desi sunt uzi la subrat, altii sunt multumiti cand “miros frumos” in ciuda debitului mare.
A existat cu multi ani in urma o acuza nedreapta impotriva antiperpirantelor, generata de concurenta intre firmele producatoare, si anume ca ar fi responsabile de producerea cancerului de san. Acest lucru nu este real pentru simplul motiv ca cercetarile minutioase efectuate dupa lansarea acestui zvon nu au dovedit ca ingrediente din compozitia antiperspirantelor s-ar gasi in tesutul mamar sau in cel tumoral. De altfel, cancerul de san afecteaza doar o glanda mamara si nu ambele glande simultan, desi antiperspirantele au fost folosite in ambele axile.
Antiperspirantele au fost de asemenea acuzate ca retin “toxine” cand sudoarea este 90% apa, restul fiind saruri minerale si uree si nu exista urma de toxine in compozitia ei. Transpiram prin milioanele de pori de pe toata suprafata corpului nu numai in axila si in felul acesta ne reglam temperatura corpului fata de cea ambientala. Folosirea curenta a antiperspirantelor este sigura si nu este interzisa nici macar in perioada de alaptare. Doar persoanele care au dezvoltat o reactie iritativa locala, insotita de inrosire si de mancarime, vor evita folosirea acestor produse de ingrijire cutanata.
Asa ca am mai “spart” un mit si acum nu mai privim deodorantele ca mici eprubete de laborator.