Aripi

Am asistat de pe banca la rondul de seara al pasarilor.

Libertatea lor se contopea cu nonsalanta serii, de dor,

iar cand s-au retras fara a-nalta vreun glas

mi s-a parut ca si norii au inceput sa respire,

asa cum zvacnirile de inima deschid viata labirinturilor noastre interioare

infuzand noi si noi spirale.

Asa cum copacii asteapta cu ramurile deschise imbratisarea cerului,

nepasatori fata de incruntarea norilor adusi de gandul tremator al vantului,


asa, acum, si pamantenii sa lase lumina sa circule,

fara puncte si virgule,

fara temeri ridicole.

Viata e sezonul miracolelor.

Si daca nu e asa cum ne-o visam,

e Visul in a carui imbratisare ne intamplam.

Din aripi sa dansam, sa dansam...