- Mergi cu mine sa facem cumparaturi si sa o luam pe mami de la serviciu?
- Ce imi dai? Mie ce imi cumperi
Iata cat de rapid se descurca o pustoaica de nici 6 ani, care nu stie bine inca sa citeasca, sa scrie si sa socoteasca. Si nu pentru ca parintii ar fi invatat-o cu recompense: faci asta, iti dau aia. Are ea in sange, a vazut si a preluat si de la femeile din jur, acest fel de a fi. Mama ei e o femeie foarte frumoasa, care atrage privirile tuturor, dar mai ales barbatilor. Cum a observat mititica lucrul asta de il copiaza si vrea sa ii semene mamei?
Lasandu-l la o parte pe Freud si complexul Odeip, putem observa cu usurinta si cred, chiar face predictii despre comportamentul viitor al unei astfel de fetite. Desigur, vor interveni in timp factorii familiali, sociali si de mediu. Dar baza exista, e deja acolo. Ca dovada atitudinea ei deja formata.
E rau ca se poarta astfel inca de acum? Trebuie asta sa ii sperie pe parinti? Sa se creada ca viitorul fetitei lor e deja compromis? Mai au la indemana cel putin 10 ani in care pot sa o invete atatea lucruri bune si frumoase. Si, daca reusesc sa o faca sa inteleaga de pe acum care e locul si rolul ei in cadrul familiei, putin probabil sa dea gres si fata sa o apuce pe cai gresite.
Fetitele de varsta asta vor sa ii seduca pe tati si sa isi dea mamele la o parte. Sa le ia locul si chiar sa ii faca un copil tatalui. Interdictia incestului poate fi plasata si explicata inca de pe acum. Nu e nevoie sa fie respins cu brutalitate, sa se simta exclus dintre parinti. E suficient ca ea sa inteleaga ca mama ei si cu tatal ei sunt un cuplu si, cand va fi mare, va avea si ea un barbat al ei. Ca nu il poate nici imprumuta si nici fura pe al mamei. Nu ar fi nici corect si nu e nici sanatos.
O doamna se uita la copiii din fata blocului cum se jucau. Printre ei, si baiatul ei, in varsta de aproximativ 9 ani, ca si restul copiilor din grupul de joaca. La un moment dat ii spune altei mame: “Cand se va face mare, fetita asta va fi o usuratica!”. Ce usor e sa facem astfel de predictii, sa punem la zid si sa aruncam si cu piatra. De fapt, fetita respectiva crestea fara tatic si, din instinct, incerca sa contrabalanseze aceasta situatie jucandu-se mai mult cu baietii. Asta pe langa faptul ca in zona respectiva predominau baietii. Oare ce anume a trezit in mama respectiva o asemenea afirmatie? Sa fi fost un comportament pe care il recunoscuse din propria ei copilarie?
Intregul joc al seductiei, aplicat in general de femei, replica in mare exact aceasta perioada a copilariei, in care fetita se zbate sa ia locul mamei, dar este reasezata frumos pe locul care i se cuvine ei. In acest proces, privirile galese aruncate catre tata au efectul scontat. Atata doar ca nu se ajunge la denaturarea situatiei, tatal doar se amuza de “promisiunile” fetitei lui, le remarca si le apreciaza. Cand se va face mare, fetita isi va relua jocul seductiei, de data aceasta de pe o pozitie mai ferma, pe care si-a castigat-o in timp: cea de femeie.