In secolele al 15-lea si al 16-ea, astrolgia devenise indispensabila papalitatii, mai mult ca oricand. Imediat dupa inceputul secolului, al 16-lea, Papa Iulius al II-lea a primit textul de numerologie a lui Antonio Campanazzo. Leon al X-le (1513-1521, fiul lui Lorenzo Magnificul), isi baza actiunile pe predictiile astrologului sau personal, Franciscus Priulus, care a scris o carte despre astrograma patronului sau, in care a relatat fapte din copilaria papei pe care nu le stia decat acesta din urma. Leon intotdeauna a sustinut ca Priulus a fost capabil sa faca predictii exacte, la zi, si a fost un adevarat soc atunci cand Priulus s-a sinucis. Astfel ca, Leon a fost nevoit sa consulte alti astrologi ca Pellegrino Prisciano din Ferrara, Thomas Filologul, Castaneolus, Nifo si Bernard Portinarius, dar niciunul nu s-a ridicat la nivelul lui Priulus.
Succesorii lui Leon, Adrian al VI-lea si Clement al VII-lea, au permis editarea unor almanahuri astrologice care le-au fost dedicate lor. Paul III-lea(1534-1549) a incurajat astrologii sa vina la Roma si activitatea lot a trecut sub protectia sa, si odata inscaunat papa l-a ales ca astrolog neoficial al papalitatii pe Luca Gaurico, care a fost facut episcop. Gaurico, implicat in diferite controverse legate de viata lui Isus (data rastignirii, numarul de ore intre moartea acestuia si invierea etc.), a fost folosit de Papa, in principal, pentru chestiuni practice precum alegerea precisa a momentului in care sa fie pusa piatra de temelie a noilor cladiri din cartierul San Pietro.
Personalitatea Papei Paul al III-lea nu a fost de natura sa aduca o contributie la respectabilitatea ei, dar Gaurico l-a sustinut in afacerea cu elixirul al barbatiei, praful de corn de unicorn, pentru achizitionarea caruia a platit 12000 monede de aur, Papa fiind foarte superstitios si dependent la chiromanție. Gaurico a avut o scoala de astrologie la Ferrara, pozitie care a facut sa tina cursuri pentru cei mai cunoscuti astrologi.
Astrologia era predata nu numai la scoli private, ci si in universitati; probabil cel mai bun exemplu in acest sens il constituie Universitatea din Bologna secolului al 16-lea de unde profesorii trimiteau volume anuale cu predictii.
Intre 1501 si 1528 Jacobus Benatius a conferentiat despre astrologie zi de zi, impreuna cu un coleg, lacobus Petramellarius, doctor in arte si medicina, care a predat astrologia la Bologna inca din 1496. Nimanui din corpul profesoral de la Bologna nu i-ar fi trecut prin cap ca isi pierde timpul militand pentru respectabilitatea intelectuala a astrologiei.