Deci, esti casatorita, fericita, ai un copil minunat, tot ce ti-ai dorit vreodata sa ai in viata si…intamplator, apare un alt El. Pe care nu il asteptai, pe care nu ti-l doreai dar, pe care l-ai simtit intotdeauna in adancul fiintei tale. Este barbatul acela pentru care simti intr-o secunda ca ai face orice, ca i te-ai oferi pe data daca el ar dori asta si in mod neconditionat. Nu astepti nimic de la el, nu i-ai cere absolut nimic.
Iti arunca doar o privire si te simti vrajita, posedata de acest alt barbat, care poate nu are nici o intentie in ceea ce te priveste. Dar tu simti ca plutesti, ca ti-ai pierdut reperele. Nu mai stii exact cine esti, ce cauti in acel loc, nu mai realizezi ca de fapt, alaturi de tine se afla sotul si copilul tau. Acea singura privire, aruncata in treacat, te-a vrajit pur si simplu. Simti ca ai fi capabila sa renunti la tot; la tot ce ai visat vreodata sa ai si ti s-a implinit. La acest sot minunat cu care te intelegi foarte bine in toate privintele, la casa frumoasa si primitoare pe care voi ati aranjat-o astfel incat sa va contina nu numai fiintele dar si sufletele, care te face sa te simti atat de acasa, atat de bine; la copilul pe care ti l-ai dorit din prima clipa in care l-ai vazut pe el, pe sotul tau de care ti-ai jurat ca nu te vei desparti niciodata.
Ce se petrece in interiorul tau seamana ca o furtuna nedorita, care da totul peste cap intr-o clipita. Nu poti sa iti stavilesti si sa iti stapanesti sentimentele. Continui sa ii zambesti sotului, sa iti mangai tandrul copilul, insa in mintea si in sufletul tau se petrece o schimbare brusca: altcineva s-a strecurat acolo, pe nesimtite, intr-o clipita, si nu esti convinsa ca il vei mai putea alunga vreodata. E acea unica iubire care ti se intampla o singura data in viata, daca esti suficient de norocoasa, pe care ai simtit-o mereu in inima ta, dar la care ai renuntat sa mai speri sau sa mai visezi, considerand-o ceva ireal, din alta viata, care nu iti poate apartine, care nu ti se poate intampla tie. Ai citit in carti despre asa ceva, ai auzit astfel de povesti de dragoste, ai vazut aceeasi tema in filme. Si toate astea nu au facut decat sa iti intareasca ideea ca asa ceva nu se petrece in viata reala. Ca nu ti se poate intampla tie.
Functionezi in continuare, dar ca un fel de robot. Tu esti acolo, doar sufletul tau nu mai stii exact unde se afla. Gandurile iti sunt confuze, incerte. Nu stii ce ai de facut, daca ai de ales sau nu. Tot ce stii e ca pe moment, vei face fata, te vei aduna cumva si vei continua sa existi, sa fi, ca si mai inainte.
Nu te poti trada fata de cei dragi. Bucuria si preaplinul sentimentelor ce te-au subjugat sunt de nedescris pentru nimeni. Asa incat le pastrezi pentru tine, ca pe ceva drag, pe ceva minunat si unic. Stii bine ca au mai existat astfel de momente in viata ta, in care ai fost nevoita sa iti pastrezi trairile doar pentru tine, sa nu le arati celor din jur ce gandeai sau simteai de fapt. Ai reusit de atatea ori inainte, ai sa poti si acum.
Nu suporti gandul ca i-ai putea rani pe ei, pe sotul si copilul tau. Ar fi nedrept! Nu ai fost in stare niciodata sa fi atat de cruda cu altcineva. Dar cu tine insati?!? In definitiv, cum ar fi sa lasi sa treaca pe langa tine pe acest alt El, pe care nu ai mai avut curajul sa speri ca il vei intalni vreoada in viata asta?!?
Continui sa te zbati in interiorul tau, sa incerci a te elibera cumva din aceasta “stransoare”. Ai vrea sa il stii plecat deja, disparut pentru totdeauna, sa nu mai fie acolo si sa respire acelasi aer cu tine; dar in acelasi timp nu te poti opri sa il “simti”, sa il percepi cu fiecare particula a fiintei tale. Iti mai dai putin ragaz pentru a-ti imagina cum ar fi daca…Insa gandul la ce ar putea urma e mult prea coplesitor pentru a-l mai putea tolera si accepta. Il opresti in cele din urma. Il alungi cu un gest ca si cum ai incerca sa indepartezi ceva care te incomodeaza.
In clipele urmatoare dorinta iti este implinita. El pleaca si se pierde in multime, asa cum il simti ca se pierde si in adancul fiintei tale, asa cum simti si stii ca nu iti este dat sa il mai revezi vreodata.
Respiratia ti s-a mai linistit, mintea iti este parca mai limpede. Doar sufletul e cumva de negasit. Probabil ca e si el pe undeva pe aici. Sau poate a plecat impreuna cu El? Iti doresti sa afli cat mai repede raspunsul la aceasta intrebare. Alfel nu ti-ai mai putea continua minunata viata, alaturi de minunatul tau sot si copil.
S-a intamplat cu adevarat?!?