"Avem DATORIA sa fim fericiti!"

Atunci cand te gandesti prea mult la ceilalti si la problemele lor, nemultumirile lor, nevoia lor aproape neintrerupta de a fi intelesi & co., vei reusi - dupa o perioada de timp - sa acumulezi atatea frustrari si sa te simti atat de neinsemnata, pana cand iti va fi lehamite sa te mai privesti in oglinda.

Si pentru cine faci TU sacrificiul acesta? Pentru un Ego mult prea absorbit de propriul Sine incat sa mai intelege ca exista si altii in jurul sau care au nevoie de atentie, empatie, o imbratisare si o vorba buna?

Cat mai accepti sa te risipesti pentru oameni mici cu orgolii mari?

Da, meriti sa primesti ceea ce oferi. Daca doar unul dintre voi va da si celalalt se multumeste numai sa ia, la un moment dat o sa ajungeti la fundul sacului - unul dependent si flamand de atentie (care se va cara imediat ce va gasi o noua sursa de "hrana") si celalalt pustiit de orice urma de respect de sine (care se va izola, se va invinovati si va crede ca nu este bun de nimic).

Cauta sa stai in preajma oamenilor care nu sunt cersetori de emotii si profitori sentimentali. Invata sa oferi acolo unde ti se ofera... nu esti obligata sa salvezi pe nimeni, daca pretul pe care trebuie sa il platesti este fericirea TA.

Aristotel a punctat extraordinar de bine esenta existentei noastre pe Pamant, cand a afirmat ca "Avem DATORIA sa fim fericiti!". Asadar, comporta-te ca atare si indeplineste-ti misiunea - doar aceasta este de datoria TA!

Orice altceva nu mai conteaza! La sfarsit ne vom primi judecata si ar fi bine sa nu ti se reproseze ca ai trait doar pentru altii si deloc pentru tine.

Cu drag, mereu,
MSZ