Tie iti plac bijuteriile si, mai ales, sa le primesti cadou. Iar el a stiut asta si ti-a facut cadou cate ceva cu fiecare ocazie de-a voastra. La aniversarea primei luni impreuna ti-a daruit o bratara de argint. Ce te-ai mai bucurat atunci! Desi tie iti place mai mult aurul. Oricum, ti-ai dat seama ca e mult prea devreme pentru cadouri asa scumpe si ca bratara e un simbol pentru inceputul relatiei voastre.
De ziua ta, care a venit imediat la cateva luni dupa, a fost ceva mai indraznet. Ti-a daruit un lantisor cu o inimioara. De data asta, din aur. Hmmm! Atunci a fost ceva mai direct cu sentimentele lui pentru tine. Te-ai simtit mai mult decat flatata. De fapt, ai fost impresionata atat de gest, cat si de cadoul ceva mai pretios.
Pe urma au fost asa: 14 ferbruarie, 24 februarie (stia ca tu tii la traditii), 1 martie, 8 martie, Sfanta Maria, Craciunul si Anul Nou. Si, pentru fiecare dintre ocaziile astea ai primit cadou de la el cate o noua bijuterie. Si din aur, si din argint. Ba au fost chiar si numai din pietre semipretioase. Deja ti-ai luat o caseta speciala, in care iti tii toate bijuteriile primite de la el. Pentru ca oricum ai face, nu le poti purta pe toate in acelasi timp.
Sunt deja mai bine de sase ani de cand sunteti casatoriti. Nu mai tine acelasi ritm ca in primii ani, insa de ziua ta si cand e aniversarea casatoriei voastre primesti cate o bijuterie de aur. De fiecare data altceva: un inel, un lantisor, o brosa, o bratara etc. Iti plac in continuare bijuteriile si pe cele primite de la el le porti cu o deosebita placere. Cand esti la birou, ti se mai intampla sa te joci cu pandantivul de la lantisor in timp ce te gandesti. Il mangai intre degete, te uiti la el si…zambesti. Stii ca acolo, in acel obiect micut si stralucitor e incapsulata putin din dragostea lui pentru tine.
Nu te-ai gandit niciodata cat aur fac impreuna toata bijuteriile tale. Dar suficient. Asa, luate unul cate unul in parte, sunt doar simboluri ale iubirii lui si chiar daca le-ai “cantari”, tot n-ar face cat adevarata lui dragoste pentru tine.
Este primul an in care intr-una din zilele voastre speciale iti aduce doar flori si un alt fel de cadou. Incerci sa nu te arati mahnita, sa iti spui ca astea sunt lucruri scumpe si banii nu mai sunt ca inainte, ca ai destule si ca nu mai e nevoie de altele. Dar el nu ti-a facut niciodata cadou o bijuterie de…nevoie. O mica parte din sufletul tau se simte mahnita si chiar ingrijorata. Oare nu te mai iubeste la fel?
Urmeaza o alta aniversare si respiri usurata. De data asta e tot o bijuterie. Destul de comuna si nu scumpa. Iti zici ca e ok, ca nu pretul indica dragostea, ci gestul. Te simti mai putin iubita?
Urmeaza primul Craciun in care o sa fie casa plina si multe cadouri. Nu te mai gandesti neaparat la o noua bijuterie. Stii ca vei primi un cadou de la el si “orice” te-ar face fericita. Sau asa incerci sa te amagesti. Tu oricum nu i-ai cerut niciodata si nici nu i-ai dat de inteles ca bijuteriile sunt singurele cadouri care te bucura sau te fac fericita.
Lume multa, agitatie, pregatiri. Nu stii de ce, dar esti mai bucuroasa ca niciodata pentru Craciunul asta. Abia astepti sa va asezati cu totii in fata bradului si sa desfaceti cadourile. De acum, bucuria ta cea mai mare e cand iti vezi mogaldetele ca desfac cu nerabdare cutiile mari, cu funda, in care sunt jucariile mult asteptate.
Te roaga sa ii aduci din sertarul biroului agenda de lucru. Langa agenda dai peste o cutiuta mica si patratoasa. Inima ta incepe sa zvacneasca si sa faca nebunii in pieptul tau. Iti zici: “Uite ca anul asta o sa fie special!”. Ce sa faci, esti femeie si nu te poti abtine; deschizi cutia si vezi o bratara de aur deosebit lucrata. Esti nespus de fericita.
Vine si momentul mult asteptat si tu nu te gandesti la altceva decat cum sa nu te dai de gol ca ai vazut deja cadoul pentru tine. Acum deschizi pachetelul pe care e notat numele tau. Primul e de la copii, o esarfa asa cum au vazut ei ca iti place tie. Dar ce-i asta? Cadoul de la el are cu totul alta forma si marime decat ce ai vazut tu in buzunarul hainei lui! Ei bine, anul asta ai primit un…parfum. Privirea ti se incetoseaza, ramai fara glas si fara aer. Nu intelegi nimic. Ba da, intelegi dar nu poti accepta. Astepti pana cand ramaneti singuri, in speranta ca vei primi totusi acea bratara. E deja a doua zi dimineata si nimic. Te lupti cu tine, sa ramai in picioare, sa nu te dai de gol, de parca ai vrea sa ascunzi un furt, nu ca ai fost furata. Ca inima ta a fost furata si…ratacita pe undeva, nu se stie unde. Oare o sa o mai gasesti vreodata?
Te uiti la caseta cu bijuterii. Esti trista si tacuta. Sa renunti la toate? Sa le faci cadou? Sa le vinzi pur si simplu? Mai poti pastra ceva de la el, ca amintire, acum cand inima ta, nu cea din aur, ci cea adevarata, cea din piept, ti-a fost facuta farame?