Nu stiu daca bisexualitatea mai este un subiect tabu. Am observat in ultimul timp cum din ce in ce mai multe prietene de-ale mele, dar nu numai, isi recunosc trasatura asta de caracter fara a parea rusinate sau nesigure de ceea ce afirma. Si multe sunt femei care gandesc de 3,14 ori inainte de a spune ceva, care tin la educatia si la dezvoltarea lor personala.
Zic ca e trasatura de caracter, pentru ca bisexualitatea sau tot ce tine de orientarea sexuala nu pare a mai insemna deloc o faza temporara, cum credeam, prinsa undeva intre nebunia tineretii si dorinta de modernizare a femeii de secol XXI. Sau poate ma insel, poate dilema bisexualitatii chiar se naste doar din dorinta unei femei de a fi considerata ceva spirit liber si cumva o persoana moderna, care se da in rand cu trendul…
Printre discutiile obisnuite servite la un pahar de vin sau un ceai caldut ca intre fete, una dintre prietenele mele a adus vorba de convingerile sale de femeie bisexuala, spunand ca pur si simplu, asa functioneaza ea normal. O atrag femeile, la fel de mult ca si barbatii, pentru ca admira si iubeste curbele fine ale unei femei, la fel cum admira si virilitatea unui barbat. Ce-i drept, nici ea nu stie sigur daca este o alegere care vine in timp, odata cu maturizarea, dar cert este ca o relatie cu o femeie este intensa. O relatie cu o femeie duce la alt nivel atractia si iubirea, pentru ca doua femei pot impartasi aceeasi viziune sau, cum spunea ea, "iti poate intelege in totalitate natura, flirtand cu delicatetea", cu bonusul ca nu o poti acuza ca e o… "papa-lapte". Bine, se poate pune si faptul ca intr-o relatie a doua femei bisexuale se vor gati de doua ori mai multe mese copioase si se va imparti o garderoba mult mai mare, aici chiar tind sa-i dau dreptate.
Revenind la bisexualitatea in ziua de azi, ma intreb si va intreb: oare de vina era teama femeilor de a se exprima liber sau credintele religioase si conservatoare pe care le primeau cele care-si recunosteau orientarea? Sau era pur si simplu un teren nedescoperit inca, iar acum e cercetat fara frica?
Ei bine, culmea e ca bisexualitatea, intr-adevar are din ce in ce mai mare acoperire printre femei - dovedit. Se pare ca sunt de 3 ori mai multe femei care-si recunosc identitatea bisexuala decat in anii trecuti si sunt tot de 3 ori mai multe decat barbati. Adevarul este ca sunt si diferente intre relatii: de vina ar fi acea imagine frumoasa, incitanta, incarcata sexual a doua femei sarutandu-se, imaginea a doua femei aflate intr-o relatie de dragoste versus imaginea a doi tipi sarutandu-se. Nu cred ca e vorba de discriminare nici aici, dar femeile tind, de cand sunt adolescente, sa fie mai receptive la ideea de a incerca si sexul frumos, iar societatea le-a acceptat mult mai usor decat pe barbati. Vorba cantecului, "I kissed a girl and I liked it!" Femeia cauta tot mai mult sa isi descopere propria identitate, propria sexualitate, fara teama, mai ales ca si societatea nu mai judeca aproape deloc. Si nu cred ca mai e vorba de a iesi pur si simplu in evidenta, de a te purta copilareste ca sa pari interesanta. Sunt alte moduri mai inteligente de a face asta, oricum.
Bisexualitatea caracterizeaza, totusi, femeia moderna. O fi din cauza ca devenim mai sigure pe noi, mai libere, lipsite de prejudecati? Nu ne mai este teama sa spunem ce ne place, ce iubim, ce ne dorim si cine suntem? Impingem limitele? Asta inseamna a fi normal, asadar de ce sa nu am vedea si iubirea acordata ambelor sexe ca pe ceva normal, daca asta simtim cu adevarat? Mai ales daca recunoastem ca femeile bisexuale sunt mai afectuoase si mai dedicate relatiei in care intra, fiindca isi cunosc firea. Totusi, inca ma intreb cum sta treaba. Cumva, adevarul este la mijloc.
O fi bisexualitatea o trasatura ce tine de femeia moderna, o forma de a iesi in evidenta sau pur si simplu - normalitate?