Cupluri de pretutindeni pleaca in luna de miere si aleg diverse destinatii - mai mult sau mai putin exotice - pentru a se bucura din plin de acea perioada de dupa nunta, numita, din nu stiu ce motiv, "de miere". Nu am niciun motiv sa tai elanul oamenilor care calatoresc, se iubesc si fac copii 9 luni mai tarziu.
Insa ca un critic absolut ce sunt, acum rumeg informatia - nu ca o vaca :) - citind printre randurile vedetei si imi pun o intrebare absolut normala, pentru ca vreau sa inteleg de ce parintii mei nu au traversat jumatate de glob in anul de gratie 1987 ca sa faca un copil.
Prin extensie, era normal ma intreb de ce tinerii casatoriti din Romania nu pleaca de pe plaiurile mioritice ca sa conceapa un copil intr-un oras din afara tarii? Asa, pur si simplu de dragul de a o face. Fara sa dea explicatii. Pentru ca se poate. Pentru ca "merita". Pentru ca senzatia este "de nepretuit", cum ar spune o reclama la un card bancar.
Parca imi si inchipui urmatorul scenariu: un el si o ea, pe un aeroport important din SUA; cei doi se afla in fata unui ghiseu, iar agentul vamal (sau cum s-o numi el) ii intreaba cu ce scop au venit in Tara Tuturor Posibilitatilor: "Business or pleasure?". Iar cuplul, doi tineri indragostiti lulea, frumosi foc, tinandu-se de manute la fel ca in prima zi si privindu-se in ochi cu multa dragoste, raspund intr-un glas: "Vrem sa concepem un copil!"
Poate sunt eu rea sau poate rationamentul meu nu este destul de clar. Poate conceperea unui copil intra la capitolul Placere (da, cu P mare) si multa lume mi-ar da dreptate. Normal, placere trupeasca si cam atat; cuplul incearca de mai multe ori pana cand biologia, chimia si genetica isi indeplinesc functiile si Miracolul se produce in cele din urma. Spun placere si atat pentru ca in timpul celor 9 luni de sarcina, cand corpul ei trece prin numeroase transformari, cand hormonii ies la iveala, picioarele se umfla, iar silueta are de suferit, femeia fix la placere nu se gandeste.
Atunci sa fie vorba de o Afacere? Concepi un copil, o entitate; aceasta fiinta creste, se dezvolta in interiorul tau, intocmai ca o companie. Se naste dupa 9 luni de zile si te bucuri ca excursia ta din afara Romaniei a dat rezultate. Apoi ce urmeaza? Il scoti la vanzare pe bursa? Cumperi sau vinzi actiuni pe seama lui? Scoti obiecte promotionale - pixuri, sepci, cani, brelocuri - cu fata copilului? Nu, normal ca nu faci asta, micutul tau nu e o Afacere.
Insa, ca o mama grijulie ce esti, ai grija de copil, il hranesti, il imbraci, il cresti, il inscrii la o scoala, eventual la cursuri de gimnastica, balet, fotbal sau tenis (dupa caz). Si viata merge mai departe, iar tu iti vei aminti peste ani si ani ca micutul sau micuta ta a fost conceput(a) departe de casa, de Romania si de mizeriile de pe plaiurile noastre.
Dar iata ca povestea nu se incheie aici. Romania este destul de mare si mai exista si alte tipuri de oameni. Ce fac celelalte cupluri, care au ramas in tara din varii motive, s-au iubit, s-au casatorit si sunt pe cale de a descoperi ca vor avea un copil? La primele semne isi cumpara un test de sarcina, iar bietele femei, in loc de cele doua optiuni care se regasesc pe testul de sarcina - pozitiv si negativ - constata ca exista o a treia optiune: "conceput in Romania".
Ca multe alte milioane de romani, si eu port pecetea "conceput in Romania" si cred ca am inteles in cele din urma de ce ai mei nu au traversat jumatate de glob pentru a face un copil... sau doi... sau trei.
Dar tu ce "pecete" porti? Ai prefera sa iti concepi copilul aici sau ai alege o destinatie din afara tarii?
Ken, papusa masculina: calitati si defecte
"Tu cum iubesti?" - "Ca o... vaca!"
