Ce-ar fi sa inventati un aparat care da suturi in fund de fiecare data cand te vede ca stai pe ganduri atunci cand apare o oportunitate extraordinara?
Stiu atatia oameni cu potential enorm care se complac in situatii de tot rasul, doar pentru ca n-a avut cine sa le dea un bobarnac la momentul potrivit.
Suspectez ca totul se trage de la sistemul de invatamant sau chiar de la educatia primita in copilarie. Da, o sa imi spuneti sa ma iau de mana cu Freud, intrucat consider ca sursa pentru "bubele" unui adult este fix relatia individului cu parintii.
Dar spuneti-mi si daca ma insel cand spun ca ne-am obisnuit sa ne luam suturi in fund inainte de a actiona pentru ca intotdeauna ne-am trezit la realitate in urma unor pedepse dintre cele mai inventive, de la clasicul sezut in genunchi pe coji de nuca si pana la condamnari de cateva saptamani bune fara televizor, jocuri sau alte minunatii.
Sistemul de scatoalce bine plasate continua la scoala cu traditionala rigla de lemn peste buricele degetelor, datul cu capul de tabla (prietenii stiu de ce!), notele proaste, exmatricularile sau amenintarile de genul "te trimit inapoi la clasa a doua!".
Si uite asa ne-am obisnuit sa ne asteptam cumintei suturile in fund meritate pentru lipsa sau, dupa caz, excesul de initiativa.
Stiu, utopic sa crezi ca o societate fara un sistem bine pus la punct de pedepse si recompense ar functiona, dar parca prea ne-am invatat sa facem un pas inainte doar in situatii de criza, cand ajungi sa spui "Asa nu se mai poate!".
Ce-ar fi sa incetam sa mai folosim clasica scuza in caz de esec "Orice sut in fund e un pas inainte" si sa folosim, in schimb, "E si asta o experienta!", asa cum ar spune colega mea, Florentina.
Ia sa vedem cat de curajoase sunteti. Sa ridice mana sus cine n-a primit nici macar o atentie de acest gen in ultimul an.
Daca te numeri printre cei care si-au tinut cuminti manutele acasa, spune-mi cand ai primit ultima oara un sut in fund si de ce? Unde ai fi ajuns daca nu primeai un dos de palma zdravan la momentul potrivit?