Bogdan Hrib: "Reteta succesului e diferita pentru fiecare scriitor"

Care au fost gandurile cu care ati deschis Editura Tritonic si cum s-au schimbat ele pe parcurs? Care sunt cele mai mari provocari si probleme ale unui director de editura care este, la randul sau, si scriitor?

Cred ca mai curand au fost sperante si sentimente, nu ganduri... Multe sperante. O buna parte dintre ele s-au spart, s-au tocit, au disparut... Am pornit cu mult entuziasm si multa ignoranta, pe drum am invatat (de multe ori din greseli!) si am mai corectat din asteptari... Au fost multe dezamagiri, din fericire si multe bucurii... Am vrut sa creez o institutie care de la un moment dat sa functioneze singura, nu prea am reusit... Cred ca ideile mele despre un capitalism romanesc erau prea idealiste...

Provocari si probleme? Simplu, lipsa timpului este o mare provocare. Administratia este o mare provocare pentru ca geme de birocratie... Incerc sa-mi impun un program foarte strict inclusiv in ceea ce priveste scrisul... O agenda plina de insemnari, un blackberry, cu ochii tot timpul la email... Agitatie multa. Dar cand scriu inchid toate device-urile si ma rog sa nu apara vreo problema urgenta... Cam asta-i! Ca doar si acum sunt cam pe fuga...

Vi se intampla sa va plictisiti de scris, de documentare sau de carti in general? Cum treceti peste acele perioade mai putin creative?

Sa le luam pe rind… De carti in general nu ma pot plictisi, e o boala grea si incurabila. Documentare? Poate pot obosi, dar imi trece repede, un pic de somn si curiozitatea ma cuprinde din nou. La scris, depinde si de inspiratie, de locul in care ma aflu… Dar oricum nu ma pot plictisi. Niciodata. Perioadele mai putin creative sunt determinate de chestiuni de alta natura, organizarea participarii la targuri, si nu ma refer neaparat la cele din tara… Sau pauzele pe care le iau pentru a fi si jurnalist… Fiind consilier editorial la Flacara, o revista social-culturala lunara, trebuie sa-i acord si acesteia atentia mea… Si chiar destul de consistent. Apoi mai sunt licitatiile pentru titlurile noi…O multime de lucruri pe care trebuie sa le fac, nu toate cu maxima placere… Nu ma plictisesc niciodata, doar obosesc…

Aveti o metoda anume pentru a trece peste critici?

Nu, nu am nici un fel de metoda. Incerc sa-mi dau seama daca sunt fondate sau nu. Daca simt ca nu sunt, ma enervez. Pentru ca atunci se numesc rautati. Si sunt multe de genul asta. Sau mai rau, sunt atacuri sub centura... Daca sunt corecte ma rusinez si sper sa nu mai repet greselile... Imi cer scuze si promit sa fiu mai atent. Sunt o persoana repezita si isterica, tocmai pentru ca sunt sub presiunea multor lucruri de facut... Dar imi gasesc intotdeauna si un pic de timp pentru a ma analiza critic... Am persoane foarte apropiate pe care le ascult... Incerc sa evoluez.

Cand ati inceput sa scrieti prima oara intr-un mod organizat? Aveti un program zilnic sau scrieti doar cand aveti un termen limita de respectat?

Organizat? Adica? Dupa un program zilnic? Abia acum, la "Ucideti Generalul". Cam 8 ore pe zi. Am hotarat sa termin romanul pana la sfarsitul anului trecut si am reusit, am scris ultimul cuvant pe 31 decembrie la ora 18.15... La precedentele romane mi-am impus termene mai elastice. Primul, "Filiera Greceasca" a fost scris doar in vacante, cu pixul pe hartie si a durat cam 3 vacante, adica 3 ani. Blestemul a fost scris in 6 luni, dar lucrul cu Razvan Dolea m-a disciplinat, ne vedeam saptamanal de cel putin 2 ori si lucram cam 10 ore... Somalia fost primul roman la care am avut un plan prestabilit al capitolelor, dar termenele nu erau atat de stricte. "Ucideti Generalul" a fost ca un job pe durata de terminata, totul a fost planificat. Cred ca acum am trecut de la amatori, la profesionisti... Sper.

Reteta unei carti de succes marca Tritonic ar fi?

Nu stiu. As zice ca trebuie sa-mi placa mie. Dar nu am avut intotdeuana nas. Unele nu au iesit chiar ce am vrut. Pot sa ma mandresc cu "54/24" a lui Bogdan Teodorescu, scrisa la ideea mea. Ca si reteta de slabit a Monicai Ramirez... Teoretic fac o analiza atenta a fiecarui manuscris nou, dar evident sunt si foarte subiectiv. Si apoi succesul depinde de multi factori... prea multi intr-o societate fara reguli cum este a noastra.

Dar reteta cartii preferate a lui Bogdan Hrib, eventual a unei carti care l-a influentat?

Nu scriu dupa retete. Iubesc romanele lui John Steinbeck, Raymond Chandler, Agatha Christie, George Arion, Luis Miguel Rocha... Reteta e diferita pentru fiecare scriitor... Cred. Si se tot imbogateste pe masura ce scriitorul prinde curaj si acumuleaza experienta. Nu scriu pentru mine, dar nici exclusiv pentru gustul publicului... Exista o cale de mijloc. Si mai cred ca asa zisele retete se mai modifica in timp pe masura ce autorul se maturizeaza... Sau asa ar trebui.

Care sunt cele mai mari greseli pe care ati observat ca le fac tinerii scriitori sau cei aflati la primele experiente literare? Cum credeti ca ar putea fi corectate?

Se grabesc! Cei foarte tineri sunt foarte grabiti. Un bun prieten, scriitor sarb imi spunea cu argumente ca e greu de scris un roman greu, serios, bogat, mai devreme de varsta de 50 de ani... Mai devreme nu ai suficienta viata in spate ca sa intelegi semnificatia existentei umane... In fine...Cred ca ar trebui sa citeasca mult, foarte foarte mult pe genul pe care vor sa debuteze. Si cred ca trebuie sa munceasca mult pe text. Sa se consulte cu cei mai experimentati. Sa aiba incredere in parerea editorului lor... Cam astea ar fi... Corectate? Cunosc multe cazuri de autori care dupa prima carte au renuntat sau din contra au crezut ca sunt cel putin Hemingway sau Twain.. Rabdare si multa experienta. Asa cred eu. Parere personala. Filiera greceasca a aparut atunci cand aproape implinisem 40 de ani. Dar sigur asta nu e un argument, cei tineri or sa zica, iar s-a trezit un babalac sa ne dea noua sfaturi... Si asa e!

Ce i-ati sfatui pe cei care viseaza sa devina scriitori si, eventual, sa se poata intretine din scris?

Sa se gandesca bine inainte. Scrisul nu e o joaca. E un job, o meserie. Trebuie sa inveti multe, in primul rand limba romana… Apoi umilinta, perseverenta, seriozitatea, respectul, multe de tot… Talentul e al naibii de important, dar nu e suficient. Asta in cazul in care chiar exista… Si oare cine este in masura sa-l valideze?

A te intretine din scris este, inca, in Romania, un vis frumos. Sau poate mai curand un cosmar. Pe fondul crizei economice si mai ales pe fondul crizei cartii pe hartie, ce au determinat o prabusire a tirajelor (Acum putine saptamani una dintre cele mai mari retele de librarii din lume, Borders, a anuntat falimentul!) e greu sa mai poti crede ca asa ceva va mai fi posibil. Si totusi romanii vor intelege in timp importanta echilibrului in viata si atunci cartea, aducatoare de liniste si echilibru, isi va gasi (sau regasi) locul in viata noastra. Dar va mai trece un pic de timp. Nu vreau sa repet greseala lui Brucan, asasar voi spune 50 de ani… poate exagerez…

Dar greselile pe care editurile le fac?

Greseli?! Nu stiu la ce te referi? Alegerea titlurilor, tirajele, promovarea?... Eu cred ca editorii romani sunt foarte bine pregatiti (si ma refer la burse prin lumea buna din Franta, Germania, Anglia sau America), dar se confrunta cu probleme noi, neasteptate. Nici nu am intrat bine in capitalism si, poc, ne trasneste criza in cap... Sa nu uitam ca industria cartii de la noi a mai avut o mica perioada de recesiune in ultimii ani 90... Atunci ne-am revenit, acum?... Intr-o vreme puteam reprosa editorilor romani ca nu editeaza si promoveaza autorii autohtoni. In ultimii 2, 3 ani lucrurile au inceput sa se schimbe. Mai ramane sa convingem si putinii cititori ramasi pe baricade (nici macar vreun milion!) sa renunte la un pachet de tigari pe saptamana, sau la 2 litri de suc sau la o cafea si banii ramasi sa-i dea pe o carte... Sa calculam 10 lei x 52 saptamani pe an x aproximativ 800.000 cititori... mie imi rezulta vreo 416 milioane de lei noi! Cum suna? E urias, enorm... Si nu e vorba decat de 10 lei pe saptamana... Ce ziceti, ne dati o mana de ajutor?

Spuneti-ne cateva cuvinte despre cel mai nou roman al dumneavoastra, "Ucideti Generalul", care il are ca personaj principal tot pe Stelian Munteanu.

Aveam de incheiat un razboi pe care eu singur il duceam cu mine… Cu amintirile mele. Ca sa pot castiga acest razboi, am scris romanul. S-ar putea sa sune cam ciudat, dar m-am eliberat abia acum de lunile de armata din '85-'86… Nu sunt numai amintirile mele… Sunt multe povestite de altii. Dar nu este un roman despre armata, ci unul despre prietenie, despre loialitate, responsabilitate si iubire… O carte pe care am scris-o scrasnind din dinti pentru ca am retrait unele clipe pe care as fi vrut sa le uit.. Acum m-am impacat cu amintirile mele. Despre intriga politista nu va spun nimic. Doar ca un general care stie prea multe ar trebui sa fie ucis… Iar Stelian Munteanu este ales sa fie ucigasul… Asa cum scrie pe coperta – Intre bine si rau este doar o apasare pe tragaci!... Va astept pe 29 martie la Cafepedia, la ora 18… eu voi fi acolo. Multumesc.