Tu esti bolnava de dorinta si tot ce vrei este iubire. Ai devenit, poate fara sa iti dai seama, victima perfecta a negustorilor de vise si amoruri false. Iti alegi din portbagajele lor sentimente sperand ca ele sunt autentice. Din nebunie? Din disperare? Nici tu nu mai stii, dar iti simti privirea impaienjenita si parca nu mai esti capabila sa vezi asa cum se cuvine nici cea mai mica umbra de emotie inaltatoare. Si pana la urma, pacatul a fost deja facut. Ce sens mai are mantuirea cand toate semnele iti sunt infern?
Te frangi cu amintiri tocite si iti privesti demonii tacerilor nestinse si ai iubirilor trecute ca si cum totul ar fi prea viu decat un simplu ieri. Iubirea doare? Nici vorba doar ca orgoliul te sfasie si esti prea mandra sa-ti recunosti autoflagelarea. Cu ce rost sa iti darami icoana amorului plasmuit din basme, cand cea care-a pictat-o esti numai tu? Te-a pus cineva sa ai asteptari? Sa-ti incatusezi iluziile si sa atarni lanturi fantasmagorice de picioarele celor pe care crezi ca i-ai iubit?
Si ti s-a spus ca pasiunile si patimile se consuma, nu se traieste cu ele. Si ti s-a spus ca prea te arunci in gol cand ti se da o farama de speranta. Si ti s-a spus ca nu stii sa faci diferenta intre actori si cei reali. Si ti s-au spus atat de multe. Toate degeaba, toate fara rost. Oricum vei face cum crezi tu ca e mai bine. Si-ai sa te tai in cioburi de iluzii pana cand, poate, ai sa-ti realizezi macelul. Si sper ca intr-o zi o sa te opresti si nu o sa mai visezi lupte absurde cu mori de vant pustii. Si-ai sa abandonezi sculpturi din orice colt de piatra de la care tot astepti o animare mitica.
Nu stii sa cauti suflete si asta te subjuga jocurilor frivole a celor ce isi vand povestile parsive. E ruleta ruseasca a destinului tau, total opusa celei pe care o cunosteai de la altii. Tu astepti sa nu se mai descarce gloante. Si joci in continuare, pentru ca alta solutie nu ai. Decat sa iti impietresti pasii pe marginea drumului ce pare fara de avaraii, preferi sa cauti ulite si scurtaturi spre ceea ce inima ta a plasmuit.
Unde se afla sufletul? Acolo unde ochii simt, ceea ce degetele pot sa vada.
Unde se afla visul? Inainte. Intotdeauna iti place sa crezi ca inainte.