In tara Peru fiindca m-am gandit sa-i trimit mamei mele conform unei vechi traditii ce dateaza din BI (before internet) o minunata vedere. Aleg din nenumaratele vederi cu Lima care e capitala tarii si tare frumos e acolo si pana aici a fost simplu. La spaniola am cel mult un 6 asa ca nu stiam cum se spune timbru. Am recapitulat in cele cateva limbi pe care le vorbesc fluent si incep sa explic vanzatorului ce vreau, usor intai cu un “stamps”, un pic elegant cu “efet postale” si de aici incolo cu altele mai ciudate gen “freimarke” si alte ciudatenii ce mai stiu eu a vorbi. Rezultat zero barat. Am luat vederea cu pricina am intors-o si i-am aratat pe spate locul unde se lipeste marca.
-Timbre ma intreaba omul caci evident in spaniola timbrul e timbre si nu mi-a trecut deloc prin cap sa incerc cu limba romana.
Zburam cu echipa de filmare pentru un program de televiziune de la Singapore catre Kuala Lumpur capitala Malayesiei asta ca sa facem si un pic de educatie geografica. Zburam cu Air Vietnam si nu o sa va vina sa credeti dar avioane noi si frumoase cat despre stewardese ce sa va mai spun merita sa zbori si 24 de ore cu ele.
Locurile noastre mai la spate ca de buget mic de tot. Steward-ul sau mai gay denumit acum flight assistant-ul a inceput sa serveasca de la randurile din spate catre cele din fata si ne-a pus fatidica intrebare ce vrem sa bem ....Greseala!!! Unul dintre noi a cerut o cola iar eu si inca un membru al echipei am cerut Cuba Libre. Nu va speriati ca nu ceream eliberarea tarii lui Fidel ci doar un cocktail clasic rom/cola/lime. Tanarul urmas al lui HoChi Min (care nu numai ca a fost un fel de bulibasa a Vietnam-ului dar acum e numele orasului mai bine cunoscut ianinte ca Saigon. Capitala este insa la Hanoi asta ca sa continuam cu lectia de geografie) deci omul nostru din Saigon nu stia ce e un Cuba Libre. L-am rugat sa ne aduca rom si cola si gheata si lime ca nu e chiar atat de complicat. Surpriza a fost imensa cand a venit omuletul nostru cu o tava pe care avea o padure de pahare. 1 cola si 1 gheata pt colegul nostru si cate 2 cu gheata, 2 cu rom, 2 cu cola si 2 cu lime pentru noi. Da-i si razi dar ne era sete le-am combinat in viteza colegul invidios a comandat la fel si a primit si el un codru de pahare. Bem in viteza ca paharele sunt mici, punem paharele unul in altul si apare omuletul nostru care nu mai servise pe nimeni altcineva nu de alta dar nu apuca. Prieten drag de la Vietnam mai dane un rand la toti trei dar poate le amesteci direct sa nu mai cari atatea pahare. Un zambet impecabil, a dat din cap in semn ca a inteles si a mai venit cu 4x4 pahare cu ingredientele coktailului facut faimos de Hemingway pe vremea cand locuia la Havana(care este capitala Cubei). Ca sa va scurtez povestirea dupa 3 randuri de bauturi aveam pe mese fiecare cate un turn Petronas (care pana de curand erau cele mai inalte cladiri in lume situate chiar in centrul KL ca asa zic cei care umbla pe acolo des o prescurtare de la Kuala Lumpur care este capitala.............. hai ca v-am zis mai devreme, va verifcam doar daca ati fost atente. Saracii cei ce stateau in fata noastra nu prea apucau sa comande nimic ca al nostru pleca si mai venea cu o padure de pahare.
Am inceput a va spune ca orice “nenorocire” se poate transforma intr-o amintire frumoasa. Haladuiam cu sotia prin Europa cu masina si eram asa foarte in mare in drum spre Croatia (capitala nu e orasul acela din nord care incepe cu P ci Zagreb). Undeva in Germania m-am oprit la o benzinarie si habar nu am din ce ne-a venit sa o cotim catre Venetia. Zis si facut am bagat un net si am rezervat un hotel in bugetul nostru, central, ok dar mai de economy. Am patinat catre Venetia si am ajuns la un rond cu 4 directii diferite, nimic deosebit pana acum, o mica dilema insa, la fiecare directie era un mare semn de trafic cu directia Venetia, am facut o tura de rond ca sa ma conving ca nu vazusem gresit si intradevar se pare ca in acel loc toate drumurile duceau la Venetia ( nu conform vorbei clasice cu toate drumurile duc la Roma care este capitala Italiei). Ajungem in sfarsit unde trebuie si culmea chiar vedem hotelul pe care il rezervasem. Cam departe de ce stiam noi dar asta este. O receptionera foarte draguta ne ia in primire si nu gaseste nici o rezervare, dai si cauta, scoate laptop si gaseste numar de rezervare online. Nimic. Cautam numarul de telefon al hotelului ca sa ne convingem ca e bine si descoperim ca noi rezervasem la Il Doge si ne aflam la CaDoge sau invers ca eram complet zapacit. Un pic dezamagit ca hotelul parea ok si primind garantii ca celalalt hotel e si mai bun ni se explica unde este si o luam la picior care in Venetia inseamna un vaporetto, o barca autobuz, care sa ne duca unde trebuie. Fac o paranteza si vreau sa va spun ca din anii 70-80 cand am vazut 2 filme despre Venetia visam sa ajung o data la Hotel Danieli, un clasic cu pogon de stele aici locuiesc mega vedetele care vin la festivalul de film insa cu o mica “defectiune” si anume preturile...
Pe vaporetto ni s-a dat indicatia sa coboram la statia Arsenale si punct de reper Hotel Danieli. Macar eram vecini m-am gandit eu. Ajungem la locul cu pricina si vad ca hotelul nostru e la 2 case de Danieli. Fara firma discret cu o intrare nu foarte impozanta, hotelul cu pricina e o minune, fiecare camera are numele unui star de rock, unii dintre ei chiar au locuit acolo si am primit parca camera lui Eric Clapton. O camera de vis cu vedere la laguna, imensa pentru standardul din Venetia, renovata sau mai bine zis restaurata in stil Venetian cu tapet de siden pe pereti mobile clasice si baia numai in marmura. Pluteam parca intr-un vis si stiti cum e cand e prea bine trebuie sa te astepti si la ceva rau. La receptie ni s-a spus ca din pacate a doua zi trebuie sa ne mutam, eram deja pregatit sa ma cert sa amenint s.a.m.d. mai departe cand vad ca receptionerul zambea. Mi-a explicat ca vom primi la schimb o suita si el e absolut sigur ca nu vom fi decat foarte multumiti.
Asta cu Venetia va fi un alt capitol, o lasam pe alta data ca oricum sunt atat de multe de povestit si nu e loc aici. A doua zi am plecat prin oras si cand ne intorceam la hotel asteptam cu nerabdare sa vedem unde vom locui. Am ajuns, am primit chei, sus la ultimul etaj. Am intrat in camera si am ramas paralizat (exagerez un pic) era poate cea mai frumoasa camera de hotel in care am locuit si am locuit ceva la viata mea poate cateva mii de nopti de hotel de-a lungul anilor. Ceva superb, un pat cu baldachin, o oglinda cum vazusem numai prin muzee, dulapuri, parchet, totul era de acolo din filmul “Frumoasa Venziana” .Ca sa fie socul complet aveam si o terasa de o frumuste rara. Din terasa vedeam alaturi de noi terasele hotelului Danieli care erau mai mici, mult mai mici decat a noastra, nu ca marimea conteaza dar cand platesti o suta pe noapte in loc de o poate o mie chiar ca te distreaza asa ceva. A fost poate cea mai frumoasa incurcatura de booking pe care am avut-o pana acum si sper ca “audaces fortuna juvat” adica norocul tine cu invingatorul care in cazul nostru este calatorul cu inima si mintea larg deschise catre bine si bucuria de calatori si descoperi, daca pornesti asa la drum vei fi intotdeauna recompensat.