iris: "Parerea mea este ca scandalul ce apare tot timpul pe teme cotidiene ascunde de fapt motivele reale care nu pot fi comunicate direct partenerului, cele care care fac parte din acel Tabu pe care fiecare cuplu si l-a instituit in timp. Pe masura ce nemultumirile nu pot fi comunicate dar devin din ce in ce mai acute, atmosfera se incarca ,reprosurile si raspunsurile la acestea se intetesc,dar ele ocolesc adevaratele probleme binenteles din teama asumarii unei despartiri. Din pacate multe din probleme apar din frustari sexulale in contextul programarii sociale din societatea romaneasca (familiaromaneasca nu cultiva discutiile, solicitarea unui ajutor sau instruirea in viata sexuala) iar refularea acestor probleme poate deveni violenta la ambii parteneri, fara a exagera acest aspect, totusi viata sexuala este cea care inlatura teama de respingere si abandon ,iar manifestarile de furie ,de energie sexuala neconsumata arata ca partenerii isi doresc cumva sa lupte (nu in toate cazurile).".
Motivele reale nu pot sa fie comunicate. De acord. Dar cred ca e mai mult de atat – nu pot sa fie nici gandite sau imaginate. Daca cei doi se cearta pentru ca este noroi pe covorul de la mama, atunci nu pata de noroi este cea care aduce o problema, ci ea trebuie cautata in alta parte.
Intrebarea cheie nu este daca motivele sunt comunicate sau nu, ci daca sunt stiute de macar unul din ei.
De ce afirm ca a comunica este pe un loc secund? Pentru ca decizia de a comunica partenerului un lucru poate sa fie luata intr-un mod asumat. ”Stu ca nu pot sa ii spun ca este prea slab” dar faptul ca stie ceea ce simte, faptul ca pe ea o deranjeaza ca el este prea ”supus mamei sale”, ca ”se simte frustrata de lipsa lui de reactie” sunt aspecte care in acele momente nu sunt stiute dar sunt jucate intr-o scena.
Pentru a putea comunica este necesar ca acel continut sa existe. Experienta arata ca cele mai multe din aceste momente nu sunt stiute ci exista intr-un mod irational si inconstient.
Tabu-ul pe care cei doi il semneaza la inceput se numeste ”pact denegativ”. El are rolul de a proteja cuplul si este necesar. Cand vorbim despre cuplul ajungem inerent in planul sexualitatii. De ce? Pentru ca este relatia care pune mereu in discutie diferenta dintre barbat si femeie. Orice terapie de cuplu este o modalitate de gasire a unui feminin si unui masculin care sunt adecvate. O terapie este reusita atunci cand barbatul este masculin si femeia feminina. In esenta, la aceasta se reduce terapia de cuplu. Sexualitatea devine un plan aflat la indemana.
Actul sexual joaca rolul unui ecran pe care sunt proiectate rolurile masculine si feminine pe care le joaca cuplul. Cine are initiativa, frecventa, modul in care reactioneaza fiecare, satsifacerea sau insatisfactie actului, ce fac in cadrul actului cei doi sunt modalitati de a exprima cum functioneaza cuplul respectiv. In sensul ca analiza lor poate oferi o imagine despre cum se intampla lucrurile in viata lor.
Rolul societatii este important. Dar aici impactul social ar putea sa fie considerat aparte. In sensul ca exista un set de reguli, norme, principii sau axiome pe care societatea le promoveaza. Insa o parte din ele sunt integrate de fiecare om ca fiind ale sale. Uneori in conformitate cu societate, alteori in opozitie cu ea. Dar oamenii spun ca ei fac un lucru pentru ca ei gandesc asta. Aceste reguli joaca un rol de Supraeu fata de cuplu iar cele mai multe din ele sunt inconstiente.
Mergand pe aceasta idee, am putea spune ca fiecare cuplu are un set de reguli specifice care este bine sa fie stiut. Cand nu este stiut, regula sare in ochi atunci cand apare o problema. Daca un cuplu merge in fiecare week-end la socrii, atunci ei constata ca aceasta ar fi o regula cand apar certuri in anumite situatii de nerespectare a regulii. Dupa cearta, de obicei, cei doi incearca sa gaseasca o solutie in conformitate cu noua regula care este de a pastra vechea regula sau de a o schimba.
Inconstientul la un capat, regulile la celalalt sunt cele care afirma in limiteaza spatiul unui cuplu. Investigarea lor este importanta in general si nu se poate altfel in situatiile de criza si post-criza.