Ellis-Bextor a scris că şi-a pierdut virginitatea într-un incident petrecut în apartamentul unui chitarist în vârstă de 29 de ani la acea vreme.
„M-am auzit spunând «Nu» şi «Nu vreau», dar nu a contat”, a scris ea. „A făcut sex cu mine şi m-am simţit foarte ruşinată. Aşa mi-am pierdut virginitatea şi m-am simţit ca o proastă”.
Ea a continuat: „M-am simţit murdară, dar şi nesigură pe sentimentele mele, având în vedere că nu aveam o experienţă cu care să compar”.
În carte, care apare sub forma unor episoade în Mail On Sunday, Ellis-Bextor a descris cum l-a cunoscut pe muzician, căruia ea îi spune Jim, la un concert. El a invitat-o în apartamentul ei pentru a-i arăta cărţile lui de istorie „şi, înainte să îmi dau seama, eram pe patul lui”.
Cântăreaţa, acum în vârstă de 42 de ani, a mai mărturisit că incidentul a lasat-o confuză, deoarece în anii 1990percepţia publică legat de viol nu avea de-a face cu consimţământul, ci, mai degrabă, cu agresiunea, potrivit News.ro.
„Nimeni nu m-a pus la pământ sau nu a ţipat la mine pentru a mă face să mă supun”, a adăugat ea. „Lucrurile pe care le-am văzut şi citit şi felul în care se vorbea despre sex atunci m-au făcut să cred că nu am un caz”.
Potrivit organizaţiei Rape Crisis England and Wales, această percepţie încă există - multe victime consideră că nu au un caz dacă nu prezintă semne de agresiune fizică. Astfel de preconcepţii fac dificil pentru victime să caute ajutor, multe temându-se că nu vor fi crezute.
Ellis-Bextor a afirmat că a decis să împărtăşească experienţa pentru a-i ajuta pe oameni să înţeleagă „unde se află linia dintre corect şi greşit”.
„Experienţa mea nu a fost violentă. Tot ce s-a întâmplat a fost că nu am fost ascultată. Dintre cei doi oameni aflaţi acolo, unul a spus da, celălalt a spus nu, iar persoana cu da a făcut-o oricum. Cu cât am înaintat în vârstă, cu atât mai neplăcut a părut acel bărbat de 29 de ani care m-a ignorat pe mine la 17”.
Ca mamă a cinci băieţi, Ellis-Bextor a spus că i-a învăţat cu atenţie conceptul de consimţământ. „Vreau să cresc oameni buni, atenţi, care să şină seama de sentimentele altor oameni. Vreau ca ei să îşi dorească realmente ca şi cealaltă persoană să fie fericită, nu să se oprească doar pentru că sunt nevoiţi”.