Vorbeam in articolul precedent despre o situatie a unui cuplu care, plecand de la tema nuntii, ajung sa vorbeasca despre comunicarea intre ei. Aceasta comunicare plecase de la faptul ca pana in momentul deciziei nuntii, viata lor se construise armonios. Fiecare locuia in casa lui, singur, nu aveau probleme materiale, erau prinsi de problemele lor profesionale. Se intalneau periodic, discutau, petreceau unele seri impreuna. Se construia o imagine de perfectiune. De ceva timp au constatat ca nu se mai intelegeau, ca fiecare vroia altceva, ca fiecare intentiona altceva. Nu puteau sa stabileasca un anumit moment din aceasta perioada. Mi se contura cu repeziciune o intrebare in minte – de ce vor ei sa se casatoreasca? Aveam senzatia ca totul era perfect. Stiu ca la un moment dat am intrebat – cum locuiau? Mi-au spus cu o mare satisfactie cum locuiau in prezent dar ca urmeaza sa se mute impreuna insa deocamdata sunt in amenajari. Diferenta de emotie dintre modul in care locuiau pana in prezent si cel care va urma era vizibil diferit. Era o bucurie a modului in care locuiau deja si o stare negativa asupra a ceea va urma. Cam asa s-a desfasurat prima noastra intalnire.
Ceea ce a urmat a conturat si mai clar imaginea aceasta si intrebarea din mintea mea – „de ce vor sa se casatoreasca daca e asa de bine acum?”. In intalnirile urmatoare, am ajuns sa vorbim despre istoria lor, proveneau din familii cu probleme, parintii unuia din ei divortase cand era foarte mic, celalalt cu un tata alcoolic. Fiecare luptase din greu sa reuseasca in viata si, dotati amandoi cu o inteligenta buna si cu multa putere de munca reusise sa termine studiile, sa isi construiasca o stare materiala. Fiecare din ei avand mai multe relatii de lunga durata pana in momentul respectiv, nici unul nu mai fusese insurat. Incepea in mintea mea sa se contureze un oarecare raspuns la intrebare, aveam senzatia ca raspunsul era undeva in istoria familiilor, in legaturile lor de familie.
Incepand sa vorbeasca despre ce s-a intamplat odata, atmosfera s-a schimbat brusc iar din starea existenta pana atunci, lucrurile luasera o alta forma. Era tensiune dar si o stare de apropiere intre ei. Am inceput sa inteleg la ce folosesc – ca nu stiau ce sa faca cu toata istoria lor, cu toate tensiunile pe care le-au avut in ei, cu toata fricile pe care le-au creat, cu toata tensiunea dintre parinti. Temerea lor pe care nu o puteau exprima era ca istoria se va repeta, ca vor ajunge in aceeasi situatie cu cea care a fost cand erau copii.
Ceea ce era de „terapeutizat” era motivul casatoriei lor. Evident, nu a fost timp pana la nunta in a face asta, nunta urma peste 3 luni. Nunta s-a desfasurat cu bine. Temerea lor ca parintii se vor manifesta intr-un mod exagerat, ca se vor certa, imbata, etc. s-a dovedit nefondata. Nunta a iesit foarte bine, dupa aprecierea lor. Ceea ce a inceput ca o consultatie, s-a transformat intr-o terapie care a durat 2 ani si in care am putut afla si motivul pentru care ei au decis sa se casatoreasca – suferinta lor. Fiecare functiona ca un „remediu” pentru celalalt.
Dar plecasem de la intrebarea – la ce foloseste consilierea premaritala. Ea nu are decat un sens – sa stii ce se intampla. Alegerea partenerului este intotdeauna un motiv serios pentru care se produce, este un moment al familiei fundamental. Este momentul intemeierii familiei, este momentul care, fantasmatic, produce reverberatii adanci. Cadrul terapeutic poate sa contina aceste momente si sa le dea o forma astfel incat sa nu izbucneasca in acte pe care amandoi le vor regreta. Daca consilierea psihologica are un sens, acesta ar trebui sa fie. Faptul ca doi oameni nu comunica bine este o consecinta si nu este niciodata o cauza. Lipsa de comunicare pleca aici de la pericolul pe care il reprezenta comunicarea – de a aduce in fata suferinta individuala. In mod paradoxal, chiar acesta era motivul pentru care ei decideau sa se casatoreasca, sa puna undeva suferinta lor. Iar institutia casatoriei poate sa faca foarte bine asta. In diverse forme aceasta situatie o veti regasi in toate cuplurile cunoscute. Iar reusita cuplului depinde de modul in care partenerii reusesc sa puna impreuna suferintele lor si idealurile lor. Cand acest lucru nu mai este posibil apare divortul.