Cand doi oameni decid sa semneze un contract de casatorie, acest lucru presupune ca cei doi au anumite avantaje. Unul din ele este de obicei ascuns in spatele unei necesitati, a unei presiuni exercitate de morala, de standardele locale, etc. Faptul ca "asa se face" nu este un argument suficient de solid. In multe situatii, unul vrea in mod explicit sa se produca o casatorie. Dorinta pare de multe ori extrem de impusa, de ceruta, de vehiculata.
Daca insa urmarim situatia pacientilor aflati in situatia de casatorie ca si in cea de divort, este posibil sa avem surpriza sa regasim si o alta stare – cea de anxietate in fata unei impuneri. Este procesul prin care ne raportam la institutii si motivul psihologic pentru care il tratam ca fiind o institutie. Un loc de munca este exemplul tipic de institutie. Aici exista un regulament de ordine interioara si anumite cerinte generate de scopul pentru care a fost creat locul respectiv de munca. Exista un program, exista anumite cerinte, anumite obiective, anumite reguli si moduri de raportare. Sigur ca institutia casatoriei nu este la fel. Nu exista un program dar exista un timp alocat familiei.
In cazul celor aflati in situatia de a se casatori, apar cateva intrebari care sunt de multe ori trecute sub tacere si tratate ca „interzise”. Una din intrebari ramane cea – „de ce ma casatoresc?”. Este o intrebare simpla cu un raspuns complex. Adica nu este un singur motiv pentru care are loc o casatorie ci de obicei mult mai multe. Unele raspunsuri vin din zona anxietatii, alte vin din zona dorintei. Unele vin din trecut si altele din viitor. Intrebarea desi pare un raspuns simplu, este in fapt o intrebare dificila la care mai nimeni nu poate raspunde cu usurinta si fara nici o rezerva. Un alt tip de raspuns este ca „faptul ca il iubesc nu este suficient?”. Evident ca da. Dar aici as adauga o alta intrebare – „de ce el este cel iubit si nu un altul?”. Este aceiasi problema dar mutata un pic mai incolo – de la casatorie, la alegerea partenerului cu care urmeaza sa te casatoresti.
Mai sunt raspunsuri care pot pleca de la ideea – pentru ca e are bani sau pentru ca e foarte masculin / feminina. Si aici apare o alta intrebare – ce reprezinta banii sau masculinul sau femininul pentru persoana respectiva. Nu exista insa un raspuns corect si unul incorect ci doar raspunsuri personalizate, adecvate fiecarei persoane.
Acest tip de intrebare este important pentru ca aceasta intrebare pusa la inceput poata provoca surprize. Poate, in fapt, nu exista nici un beneficiu din casatoria respectiva. Sau poate ceea ce cauta el si ceea ce cauta ea este neasteptat. Avem nevoie asadar de doua variante. Dar ce pot garanta este ca fiecare din cei doi urmaresc anumite „beneficii” ( in lipsa de alt cuvant) de pe urma casatoriei lor. Daca acest lucru nu se intampla, atunci e ceva grav. Mai mult, in mintea fiecaruia din cei doi, celalalt are beneficii de pe urma casatoriei. Cum se impletesc cele doua directii – beneficiile personale ale fiecaruia formeaza o parte care, de obicei, este mai discutata. Partea cealalta in care fiecare din cei vizeaza beneficii ale celuilalt sunt, de obicei, evitate. Ele pot aparea cu usurinta atunci cand e urmat un travaliu psihoterapeutic care nu este necesar sa fie o psihoterapie de cuplu sau individuala ci chiar in cadrul unei consultatii premaritale sau a uneia de cuplu.
Sa ne imaginam casatoria ca o tesatura care devine un produs oficial, pana atunci a fost in fabrica iar acum urmeaza sa fie vanduta, are o eticheta, un pret si un mod de promovare. Daca acest produs are defecte, ele vor fi cu usurinta vizibile. Aceste defecte pot insa sa fie urmarite inainte de punerea lui pe raft.