In ce moment o regula devine o constrangere si cand reuseste sa fie ea un ghid?
As putea incepe prin a spune ca regula este fundamentala pentru orice cadru, adica pentru un mod specific de functionare. Familia este un grup aparte, cu un mod particular in care isi construieste legaturile si in care isi manifesta credintele, valorile, in care isi transmite mostenirea sau isi exprima idealul, asteptarile, dorintele.
Legaturile sale se nasc asadar din ceea ce primeste din urma, din tot ceea ce inseamna transgenerational, si in egala masura din interactiunea tuturor membrilor ei actuali, intergenerational.
In tot acest proces, copiii joaca un rol important, ei fiind mostenitorii ce primesc din partea familiei un mandat de a purta mai departe aceste legaturi si de asigura continuitate.
Insa ce rol joaca in modul in care functioneaza grupul familial, regulile? Care sunt limitele lui a fi impreuna, a fi de neseparat?
Familiala functioneaza ca un tot, ca un ansamblu fuzional in care fiecare isi gaseste un invelis protector, dar in mod natural acest ansamblu tinde spre individualizarea membrilor lui, spre apartenenta lor intr-un mod autonom si capabil de a se separa fara ca aceasta separare sa creeze suferinta sau sa puna in pericol ansamblul.
Regulile sunt cele care permit aceasta delimitare, acest proces de separare in care membrii unei familii se diferentiaza unii de altii. Prin intermediul lor apar diferente de sex, diferente de generatii, copilului i se atribuie un loc unic si irepetabil in genealogia familiei. Ele sunt un organizator al functionarii familiale.
Regulile impun intr-un mod clar si de necontestat interdictii. Esentiale pentru nasterea si supravietuirea unei familii, interdictiile apar tocmai pentru a permite convietuirea, ele nu au rolul de a infrana si de a inchide circuitul creator si libertatea unei familii, ci de a asigura tocmai dreptul ei de a beneficia de ele.
Regula si interdictia impun fiecaruia sa respecte dreptul la viata al celuilalt, dreptul la a fi liber, la a gandi despre sine si pentru sine, la a se manifesta fara ca manifestarile sale sa il puna in pericol pe el sau pe celalalt.
Lipsa lor aduce cu sine haos, confuzie, teama, suferinta si nu permite familiei sa dea nastere fiecareia dintre membrii ei, ci doar condensarii lor intr-unul singur in care nu se mai cunosc limitele, in care nu se mai recunosc diferentele, in care nu mai exista individual, ci doar colectiv.
Regula asigura identitatea, recunoasterea si afilierea copilului la grupul deja existent si confera siguranta.