Oricat ar dura o relatie si indiferent cum s-ar termina, raman acolo, in sufletul oricarei femei, anume sentimente, trairi, de care nu se poate detasa foarte usor.
Si mai e si vesnicul telefon. Mobil sau fix. Si, pe deasupra, e-mail-ul sau mess-ul, unde se intalneau si vorbeau de nenumarate ori pe zi. Cred ca de acest tip de comunicare te detasezi cel mai greu. Cand esti obisnuita sa apesi pe un singur buton, de speed dial, sa ii spui lucrurile cele mai neimportante doar ca sa il auzi putin, e greu sa iti scoti din memorie, a ta si a telefonului, aceasta modalitate rapida de a intra in contact cu El.
Si ce te faci cand isi aduce aminte, din cine stie ce motiv, sa te sune el pe tine?!? Sa iti spuna ca si-a uitat nu stiu ce la tine, sau ca tu mai ai sa iti iei niste lucruri neinsemnate din apartamentul lui, sau, pur si simplu, sa reactioneze si el in acelasi mod automat si sa te sune cum o facea inainte.
Daca el e cel care a dorit sa rupa relatia, care a plecat (eventual la alta!), iti e si mai greu sa treci prin toate astea. Fiecare semn din partea lui te face sa tresari, sa iti accelereze bataile inimii si sa iti fure respiratia. Inca mai speri ca se va intoarce la tine. Tu inca mai esti acolo, in relatie cu el.
Chiar si atunci cand tu esti cea care si-a dorit aceasta separare, tot iti e nitel dificil. Obisnuinta si chiar dependenta fata de el, de persoana lui, nu te lasa sa te desprinzi chiar atat de usor pe cat ti-ai propus.
Oare e bine sa il mai suni, sa mai accepti sa te sune? Sa mai comunicati in vreun fel? In definitiv, puteti ramane prieteni! Dar asta ajuta la ceva? E neaparat un semn de maturitate?
Dupa mai mult timp realizezi ca fiecare merge pe drumul lui, cunoaste alti oameni, va faceti alti prieteni, mergeti in alte locuri si aveti parte de alt fel de experiente si trairi. Ca, de fapt, nu mai sunteti impreuna. Simiti asta.
Cu prietenii e altfel. Cu ei te poti supara, avea neintelegeri sau pareri diferite, dar treceti peste asta altfel. Chiar daca aveti nevoie de o perioada in care sa meditati asupra acestor neintelegeri sau certuri, reveniti unii la altii in cele din urma, reinnodati relatia in mod firesc. Cu un Ex lucrurile nu se pot petrece la fel. In relatia cu el au fost investite sentimente, iar pierderea sau ranirea lor nu poate fi facuta neobservata, uitata. Si atunci te intrebi de ce mai e nevoie sa revii asupra acestei rani? Sa ii auzi din nou vocea care la inceput ti-a fost atat de draga dar care, spre sfarsitul relatiei voastre, a devenit de nesuportat.
Simti ca ai suficienta tarie si putere sa treci peste toate astea. Te ajuta si timpul care stie foarte bine sa vindece rani. Si intr-o buna zi constati ca nu mai reactionezi in acelasi mod la un semn din partea lui. Ca inima nu se mai zbate zapacita in pieptul tau, ca nu te mai simti confuza sau bulversata. Ca nu mai ai resentimente sau cuvinte vindicative de aruncat la adresa lui sau chiar lui, in fata. Te simti usurata de aceasta povara inutila pe care ai purtat-o indelung, suficient de acum.
Detasata acum de acest trecut, te simti uneori suficient de temerara pentru a-l suna sa il feliciti de ziua lui sau de sarbatori. Si constati ca lumea nu se mai sfarseste cand inchizi telefonul. Ca nu mai ramai fara aer, cu mintea incetosata. Si e mai bine asa.
Dar toate astea mai sunt de vreun folos? Tie iti mai folosesc la ceva?
Am citit undeva ca atata timp cat mai simti nevoia sa mentii legatura cu un Ex, inseamna ca mai ai oarecari sentimente pentru el. Ca te simti inca legata de fiinta lui. Ca il mai doresti ca barbat. Oare chiar asa sa fie?!?
Sau poate ca tot ce te mai leaga de el sunt sentimentele tale investite si pierdute, pe care le vrei cumva inapoi, desi stii ca asta nu se mai poate. O traire similara celui de furt, in care te simti neputincioasa, in care vrei recupera ce a fost al tau si nu va mai fi vreodata.
O iubire uitata, pusa in albumul cu fotografii, scrisori adunate intr-un manunchi legat cu fundita sau, puse intr-un folder pe un CD, dosit pe undeva printr-un dulap. Doar atat ramane dintr-o fosta iubire? Sau mai e si experienta traita, din care te-ai ales totusi cu ceva util pentru relatiile viitoare, care te-a ajutat sa te cunosti mai bine, sa te maturizezi, sa evoluezi??
Intr-un fel sau altul ramanem conectati toata viata cu oamenii pe care i-am cunoscut, pe care i-am acceptat alaturi de noi, fie si pentru o perioada limitata de timp. Depinde de fiecare persoana in parte, de nevoile ei afective si intelectuale de a mentine aceasta punte de legatura intre vechi si nou.
Atunci cand nevoia ta de a-l auzi, de a-l vedea sau de a fi in legatura cu el, cu cel care acum are statutul de Ex se diminueaza sau chiar ajunge sa se stinga, inseamna ca ti-ai luat tot ce aveai nevoie din aceasta relatie si ca poti trece mai departe. Daca aceasta nevoie nu va inceta niciodata, probabil ca persoana lui a insemnat pentru tine ceva mai mult decat ai avut curajul sa recunosti. Si atunci, tot ce poti sa iti spui e: Lasa-te sa fi, sa traiesti! Asa cum simti ca e mai bine pentru tine. Fara a-ti pune singura oprelisti de care nu ai nevoie.
Atractie irezistibila
