De unde oare vine aceasta nevoie de a te uita si in curtea “vecinului”? La prietenul sau sotul cuiva apropiat, la colegul de serviciu, la un oarecare de pe strada?
Se poate sa fie doar o nevoie de permanenta schimbare, de nou, sau pur si simplu placerea de a te juca cu focul. Cred ca fiecare dintre noi a dorit sa fi devenit si altceva in viata, altcineva. A avut de ales la un moment dat intre doua meserii, doi barbati, doua posibilitati. Faptul ca am ales unul dintre drumuri probabil ca nu ne va domoli niciodata curiozitatea de a raspunde la intrebarea: Cum ar fi fost daca alegeam cealalta varianta? Pe celalalt barbat? Iar unele persoane sunt capabile sa traiasca mai multe variante, pe care si le ofera ele insele. Oare sunt de condamnat sau de invidiat? Banuiesc ca nu e deloc usor sa faci slalomul acesta!
Exista unele femei carora le place sa se afle in tumultul mai multor relatii, cu diferiti barbati. Sunt capabile sa treaca de la unul la altul cu o usurinta si chiar rafinament parca demne de invidiat. Pentru fiecare dintre ei sunt alta, cea pe care o vrea respectivul, atunci. O multitudine de senzatii, de stari, de treceri si transformari care uneori se succedau cu o rapiditate care pe cei din jur ii ametea pur si simplu. Cred ca este nevoie de multa imaginatie, autocontrol si nevoie de adrenalina pentru a putea fi astfel. Temerea si, totodata, “dorinta” de a fi prinse in fapt creste nivelul de excitatie, uneori satisfacand mai mult decat orgasmul in sine, cu fiecare barbat in parte. Poate de aici aceasta dorinta de incertitudine, frica, de neasteptat, etc.
Si cu toate acestea nu obosesc, nu se simt coplesite de situatie. Tot acest ritm alert le confera o stare de care probabil au mare nevoie.
Desigur, se poate sa fie vorba si despre stima de sine. Intr-un caz poate fi prea ridicata: “merit mai mult, sau pe mai multi deodata / pot sa fac fata mai multor relatii, etc.”, sau prea scazuta: “nu merit suficient de mult incat sa fiu iubita cu adevarat de un singur barbat, asa incat ma multumesc cu cate putin din ce imi poate oferi fiecare in parte”. Sau este vorba pur si simplu de libertate. De dorinta de a nu avea nici un fel de constrangeri, de oprelisti, de limite, pe care le aduce uneori relatia cu un barbat. In definitiv, este atat de bine sa poti fi propriul tau stapan, sa poti alege ce vrei si cand vrei, sa nu ai nici un fel de obligatii sau responsabilitati. Sau poate ca nu e chiar atat de simplu sau de satisfacator.
Cand te afli de mult timp intr-o relatie care tinde sa capete o patina de rutina, in care nu apare nimic nou, nimic deosebit si excitant, te uiti in oglinda si te intrebi: Oare chiar nu mai am nici o valoare?!? Dar valoarea pe care vrei sa o ai e data chiar de tine, de nevoile tale, de dorintele si aspiratiile tale. Iti este dor de un flirt la birou? Iti lipseste curtea unui barbat? Dorinta aceea pe care o observi din ce in ce mai insistenta si mai insinuanta in privirile si actiunile lui? Care te face la inceput sa il respingi, din ce in ce mai tare, stiind bine ca acest lucru il va determina sa revina si mai acerb, sa nu se lase pana ajunge cu adevarat la...Tine.