Ce fac copiii la gradinita?

Poate o sa vi se para o intrebare banala si chiar o sa-mi spuneti ca toata lumea stie ce fac copiii la gradinita. Insa, in urma unor discutii cu multi parinti, aceasta intrebare mi se pare ca merita din nou atentia noastra.

Copiii citesc, invata, iau note, fac multe repetii pentru serbari perfecte, au etaloane de performanta ….si ce e asa de nepotrivit in asta o sa va intrebati poate. Raspunsul ni-l ofera un copil care oftand mi-a spus “Gradinita mi-a mancat sufletul".

Si care apoi s-a intrebat “Noi cand ne mai jucam?”

Gradinita pare ca se transforma intr-o scoala. Copiii fac scoala inainte de a ajunge la scoala. Stau cuminti pe scaune, deseneaza frumos, invata tot, raspund cuminti. Si daca nu se intampla asa, parintii primesc semnalul de alerta al incapacitatii copilului de a fi elev la gradinita.
Copiii care nu stau cuminti pe scaune, care deseneaza “urat”, care refuza sa invete si care nu raspund nu sunt potriviti pentru gradinita.

Dar unde este locul lor?

In mintea mea, gradinita este cea care ii poate primi pe toti copiii, indiferent cum sunt ei si care le ofera contextul sa reuseasca sa stea impreuna si mai ales sa reuseasca sa se joace. Gradinita confera siguranta, incredere, placere, curiozitate, deschide un drum copilului catre cunoasterea sa proprie si cresterea autonomiei sale.

A aduce scoala in gradinita, inseamna nu doar a creste performantele copilului la o varsta timpurie, ci mai ales a creste tensiunea, teama, neincrederea si inhibitia lui. Caci la o varsta mica el nu este inca pregatit sa faca fata unor astfel de exigente. Gradinita il pregateste pentru el ajutandu-l sa isi construiasca capacitatea de a le intelege si de a se adapta lor si nu aruncandu-l in mijlocul lor.

Gradinita este precum o “mama” capabila sa iubeasca si sa protejeze, sa puna limite si reguli, sa contina spaimele si sa suporte transformarile copilului. Daca ea devine o ‘profesoara” stricta mult prea devreme, copilul nu va mai avea timp sa creasca, sa capete incredere in sine si curaj.

O astfel de “profesoara” este dezamagita repede si usor de naivitatea sau neindemanarea raspunsului copiilor, de simplitatea desenului lor sau de raspunsul sarac. Iar aceasta dezamagire, departe de a creste ambitia si dorinta copilului de a reusi, aduce cu sine vinovatia si esecul.

Doar o “ mama” poate suporta copilul ei asa cum este el, fara a-i pretinde sa fie altfel decat cum poate si fara a-i pretinde sa zboare inainte de a avea aripi.

O pedagogie moderna nu inseamna copiii superinteligenti. Ci inseamna copiii care au incredere in ei si in cei din jurul lor sa li se arate asa cum sunt ei, cu ceea ce stiu si cu dificultatile lor.