Ce ne facem fara iubire?

Se urcase pe masuta din sufragerie si statea intins pe burta. Barbia si-o rezemase intr-o mana iar talpile zburau prin aer... Privirea era departe, intr-o lume a ursuletilor si a iepurasilor nazdravani...

Visele il asteptau pe pernuta...
Din usa, mama il privea.

O raza de soare s-a strecurat deodata inauntrul camerei. Ca o perdea de lumina, a prins a se tese intr-o clipita... Si un basm l-a infasurat pe copil intr-o mantie stralucitoare. Micul om a tresarit. Intr-o clipa a sarit in picioare si a intins mana inspre lumina. A strigat cat a putut de tare:

Uiteeee! Iubire!
Fata ii scanteia de bucurie si de uimire. Dar raza a fugit in timp ce copilul o strangea cu toata puterea in pumnul sau mic.

Unde e? Unde e?
Atat asteptase raza sa auda... Si...

Uite! Uiteee! S-a intors!
Mamica s-a apropiat cativa pasi. Privea uluita bucuria fara de margini ce tasnea din ochii lui...

Dar deodata baietelul s-a intristat. Si-a asezat mainile mici pe cap si glasul lui a rasunat ca un clopotel:
Ce ne facem fara iubire?

Vasian (2 ani si 4 luni)
 14 ianuarie 2012

Foto:Vilia Lupu