Asta inseamna oare ca el nu are preocupari sexuale? Ca nu il intereseaza acest subiect? Ca inca a ramas si va ramane acel copil naiv pe care il iubim din toata inima?
Cred ca mai curand ar trebui sa ne dam seama ca el nu indrazneste sa abordeze acest subiect nici cu noi, nici cu ceilalti. Si asta pentru ca el poate actiona dupa regula: “Acestea sunt lucruri despre care nu se vorbeste!”
Ce este indicat?
Sa il incurajam sa vorbeasca, sa ii transmitem ca este normal sa fie curios.
Daca ezita, de recomandat este sa il incurajam, fara insa sa il presam pe marginea acestui subiect. Este important sa stie ca atunci cand va dori, in noi va gasi un sprijin si multe raspunsuri!
Cine ar trebui sa poarte aceasta conversatie? Tatal sau mama?
