Am citit mai devreme un articol in care se afirma ca daca reusesti sa identifici corect cel mai mare defect al tau si sa-l intorci in favoarea ta, ai un mare pas inainte. Dar e foarte important ca primul de pe lista sa nu fie…sunt cea mai tare din parcare! Cine te poate ajuta sa stabilesti totusi corect care sunt defectele tale?Nu o data s-a intamplat sa aflu ca ceea ce eu consider defect, pentru altcineva sa fie o calitate. De exemplu intotdeauna am fost cea mai inalta dintr-o comunitate. La scoala, la facultate, intr-un festival…rarissim sa trec macar pe strada pe langa un exemplar masculin – ce sa mai zic feminin! – mai inalt decat mine. De cate ori vorbesc despre asta cu cineva replica e, fireste, vai, ce n-as da sa fiu si eu atat de inalta! Da, dar mai e un aspect demn de luat in seama:cand esti asa de inalta nu iti gasesti nimic pe masura ta. Nici haine, nici incaltari, nici …barbat. Totul trebuie facut la comanda: haine, incaltari… din pacate barbatul nu ai cum sa-l faci la comanda , drept urmare de cele mai multe ori e lipsa. Ca sa nu mai zic ca traim intr-o tara in care marlanii nu se pot abtine sa nu iti arunce in urma tot felul de aprecieri la statura ta. Un alt defect al meu e, categoric, sinceritatea transanta. Mi se pare ca fac un bine cand sunt sincera, cand spun lucrurilor pe nume. De cate ori am vorbit despre asta, replica a fost vaaai, dar asta e o calitate! Nu e. S-ar putea ca ceea ce cred eu sa raneasca pur si simplu pe cel caruia ii spun parerea mea. Cui ii pasa ca un costum de carnaval arata pe un anumit barbat de parka ar fi costum de gay? Mi s-a parut ca fac un bine spunand exact ceea ce cred. Nimic si nimeni nu ma poate face sa cred ca personajul care purta acel costum va mai fi interesat vreodata de parerea mea. Daca el se simte bine intr-un costum spectaculos, fie el si de gay, ce drept am eu sa-mi spun parerea, punandu-l intr-o situatie delicata? Fireste ca depinde si de inteligenta personajului si de simtul umorului sa iasa dintr-o situatie jenanta.Sa fi avut degajarea de a spune ceea ce cred cu adevarat poate fi considerata o calitate. Eu am ajuns sa il consider defect.Ar mai fi ceva defecte, am trac – desi mi-as dori sa ies pe scena cu un tupeu si o dorinta de afirmare de sa daram muntii – eu abia astept sa scap! Am vocea in ton de alto – desi eu mi-as dori sa ating performantele vocale ale Mariei Carey, ce folos ca ai o voce buna daca nu poti face performante notabile cu ea – ma limitez in a emotiona in vibratii alto cu abilitati actoricesti de a da viata unor imagini din viata fiecaruia. Unii ar considera asta o calitate, eu il consider un defect.Pana la urma cine are dreptate? Si ce este un defect de fapt? Cine stabileste asta cu adevarat? Pana una alta ma straduiesc inca sa ma simt mandra de cine sunt. Dincolo de orice frustrare personala, cred ca e important sa fii mandra de cine esti cu adevarat si sa fii permanent in garda: ceea ce pentru tine e un defect, pentru altcineva poate fi o amenintare...
Multumesc lui Dumnezeu ca nu mi-am irosit sinceritatea pe oameni prosti... Si, oricat ar fi de ciudat, chiar am prieteni. Multi, foarte multi amici, dar si prieteni.
Răspunde-i
adi dea (17.03.2011, 10:25)
cei care spun adevarul franc nu au neaparat prieteni adevarati!
e foarte posibil sa aiba doar prieteni din interes sau interesati! doar amici!
cum e posibil sa ranesti orgoliul cuiva si apoi sa ii zambesti in fata ... natural?
daca tu nu protejezi orgoliul, eul celui/celei de langa tine crezi ca partenerul de dialog va face acest lucru?
la ce foloseste unui om sa fii sincer cu el?
daca ii spui unui om ca e prost crezi ca va constientiza acest lucru sau se va schimba, se va metamorfoza?
Schimba CE poti si CAT poti, dar pe CINE poti schimba?
tocmai de aceea suntem 7 miliarde de exemplare pe pamantul asta oval pentru ca suntem unici si diferiti si complementari!
touche!
Răspunde-i
Maria Magdalena Danaila (16.03.2011, 21:13)
@Oana: poate e bine sa fii stana de piatra uneori- depinde ce anume te lasa rece (sau cine...) Sunt momente in viata cand e chiar indicat sa-ti pastrezi sangele rece, calmul. Totul e sa ai puterea sa stabilesti clar cand e cazul sa pui suflet, sa te aprinzi, sa te agiti, sa arati ca iti pasa - si cand sa fii rece , de neimpresionat, o femeie incoruptibila cu alte cuvinte...
Răspunde-i
Maria Magdalena Danaila (16.03.2011, 21:05)
@Camelia: nu trebuie sa-ti ceri scuze , eu doar am glumit fara pic de amaraciune in comentariile mele ulterioare comentariului tau :) realitatea e ca , intr-adevar, barbatii inalti prefera mignonele, dar pentru noi, femele inalte viceversa nu prea e valabila :D - chiar daca exemplul Columbenilor facea mereu , intr-o perioada, ca toti cunoscutii sa se simta un pic de Irinel Columbeanu pe langa mine :)) Chiar am ras cu lacrimi la un festival cand m-am intalnit cu Nicu Alifantis - cu ceva timp in urma - - iar acesta m-a luat de brat si si-a ridicat teatral privirea catre mine , apoi catre cei prezenti , zicand : unde-i Columbeanu sa plesneasca de ciuda?! :))
Răspunde-i
oana-camelia paun (16.03.2011, 13:09)
CEL MAI MARE DEFECT AL MEU ESTE CA SUNT PREA RECE CATEODATA SI INCERC SA MA SCHIMB IN PRIVINTA ASTA.....SUNT MULT PREA NEPASATOARE CATEODATA SI STIU CA NU ESTE BINE SI FAC EFORTURI MARI SA IMI SCHIMB FELUL ACESTA DE A FI ASA RECE RAU DE TOT CA O STANA DE PIATRA DE MULTE ORI
Răspunde-i
Camelia-Mia Ursu (16.03.2011, 11:45)
Draga Maria Magdalena, scuzele mele, dar eu n-am avut de gand sa-ti spun sa te intalnesti cu un barbat de 1,57m. Nici n-ar da bine la imagine, cred. Cei doi Columbeni erau penibili. Am vrut sa spun si cred ca n-am fost prea explicita, ca pentru fiecare dintre noi exista cineva.
Răspunde-i
elena constantin (16.03.2011, 10:28)
cel mai mare defect al meu estesinceritatea si egoismul
Răspunde-i
Maria Magdalena Danaila (16.03.2011, 09:04)
pana la urma cel mai bine e sa vorbesti despre ceea ce crezi ca e un defect. ti se pare ca ai un defect si te inchizi aiurea n tine. aici intervin prietenii: ti se pare ca esti prea micutza?! pai barbatiiinalti adora mignonele! ti se pare ca esti prea inalta?! pai mignonele cand se simt descurajate isi pun cele mai inalte tocuri si dintr-o data simt ca au un avantaj asupra unei colege mai tari in ... clanta! :)) iar in ce priveste sinceritatea, ea e aspirator de prieteni adevarati - cine nu apreciaza asta, duca-se! :)
Răspunde-i
Elena Manuela Bala (16.03.2011, 08:49)
Eu cred ca totul este relativ si extrem de subiectiv. Defectele, calitatile, binele sau raul, adevarul sau minciuna si exemplele ar putea continua. Tot ceea ce unul considera defect este calitate pentru altcineva, de aceea cred ca defect ar trebui considerat a fi ceva ce iti aduce prejudicii atat tie cat si celorlalti. Si ar mai fi ceva, defectele (unele dintre ele) se pot corecta, nu? Cred ca uneori defectele (daca sunt intr-adevar defecte) ne dau posibilitatea sa devenim niste fiinte mai bune, asta in cazul in care suntem persoane rationale si acceptam ca avem o problema si vrem sa ne schimbam.
Răspunde-i
Lucia Petrescu (15.03.2011, 22:23)
Foarte frumos si educativ articolul. Imi place sincer si o spun cu o "sinceritate transanta", asa cum ne place si tie si mie, Maria Magdalena. Conform articolului, gindim la fel, avem cam aceleasi defecte: sinceritate, franchete, spus pe sleau. Dar asta deranjeaza al naibii pe unii si suport consecintele zilnic. De unde am tras concluzia ca mai util e sa fii ipocrita decit sincera cu altii. Pentru ca a fi ipocrita cu tine insati nu tine si nici comod nu este. Cred ca societatea civila nu este inca obisnuita sau invatata cu corectitudinea si libera exprimare si aprecieaza mai degraba falsitatea, ipocrizia, fatarnici, banalul. Nu-mi place deloc, imi zgaraie simturile dar asta e: "prosti dar multi".
Răspunde-i
Maria Magdalena Danaila (15.03.2011, 19:30)
Din pacate nu pot fi la fel de mandra sa imi dau intalnire cu un barbat de 1,57 , chiar daca mi s-a spus de nenumarate ori ca un barbat mai mic de statura s-ar putea sa fie mai mult decat imi inchipui eu. Poate n-ar strica sa-i fac niste avansuri lui Irinel, ca tot l-a lasat nevasta de statura mea :)))
Răspunde-i
Camelia-Mia Ursu (15.03.2011, 11:56)
Sa-ti spun un secret - eu am crezut ca cel mai mare defect al meu este inaltimea...am 1,57 m. Nu ca nu as mai avea si altele, am spus cel mai mare defect. Am trait cu complexul acesta pana cand m-am indragostit de un barbat de 1,87 m. Si atunci am aflat ca barbatilor inalti la plac minionele. Cineva a spus: fiecare buruiana cu umbra ei. Si este foarte adevarat, pentru fiecare femeie s-a nascut un barbat care s-o placa. Cel putin unul, nu? Imi plac tare mult oamenii inalti si cred ca altfel se vede totul de la ei, de sus!