Aceasta stare pare a insoti o parte semnificativa din actiunile celor doi. Nu exista o actiune in sine care este specifica situatiei. Voi incerca sa redau situatia printr-o metafora. Narcis pe malul lacului este exemplul clasic al narcisismului. Dar daca il aducem pe Narcis in prezent si l-am considera un cetatean obisnuit am putea deduce ca nu poate sa isi petreaca viata pe malul lacului desi acesta ar fi locul preferat. Cand vede ca nu poate sa supravietuiasca se intoarce in lumea anosta a vietii de zi cu zi. Atunci ori de cate ori are ocazia, s-ar intoarce pe malul lacului. Cand lacul nu este aproape, Narcis ar avea nostalgia suprafetei reflectante. Atunci Narcis si-ar imagina mental lacul si ar avea o stare de reverie privind starea de acolo. Daca ne intoarcem in realitatea sociala, putem spune ca starile de exuberanta, de bine, de satisfactie sunt echivalente starii traite de Narcis pe malul lacului. Cand nu se gaseste in aceste stari de reflectare, de oglindire apare nostalgia dupa aceste momente. Dar este bine numai acolo, pe mal. Acesta este singurul continut care merita atentie, toate celelalte nu exista. Pentru ca Narcis are mereu nevoie de propriul lac.
Mecanismele sunt departe de a fi in controlul unei persoane, ceea ce face inutila conturarea unui sfat. Desi probabil ca un sfat este dorit si ar fi un punct castigat inainte de a arunca acest articol si a trece la altul care e mai aproape de ceva coerent cred ca ar fi util un lucru – de a sesiza in tine sau in relatia ta daca exista ceva de acest tip. Daca ceva dintr-un articol te prinde, atunci probabil ca ceva a reactionat interior. De ce nu as putea sa dau un sfat – pentru ca vad cat dureaza si ce travaliu inseamna intelegerea procesului descris aici.
Si totusi o intrebare se pune – de ce Narcis are atata nevoie de propriul lac? Care este mecanismul obsinuit? Sa spunem ca este de asteptat sa iei imaginea cu tine in lumea reala si nu sa iei lumea reala si sa o transformi in lac. Atunci ramane aceasta intrebare – Narcis sufera, el nu are nimic sigur, pentru el totul e nesigur si atat timp cat sta si se fixeaza undeva, parca se contureaza dar cat de relativa este aceasta siguranta interioara pentru el!
Celalalt – oglinda presupune suferinta celui care simte nevoia de acest tip de relatii si este o persoana care este mai mereu singura si in cautarea propriei identitati.
Claudiu Ganciu
Psiholog, psihoterapeut
Centrul de psihologie de actiune si psihoterapie
[email protected]
CPAP