Daca el se lasa condus de ea, inseamna ca e sub papuc si ca e un pampalau. Daca el e cel care o controleaza pe ea, atunci spunem ca ea e prea slaba si nu stie sa puna piciorul in prag. Oare cum o fi mai bine?!? Da, asa e, ideal e sa conduca pe rand si sa existe un echilibru in relatie. Dar cat de realista e treaba asta?
Nu vrem sa gandim relatia ca pe un compromis dar, nu stiu cum se face ca, in fiecare relatie exista si compromisuri. Uneori mai multe, alteori mai putine. Cu cat sunt mai multe, cu atat cel care le face, care lasa mai mult de la el e mai frustrat si mai nemultumit. In definitiv, de ce vrem sa fim intr-o relatie? Sa dam cat mai mult din noi, de la noi, si sa nu primim in schimb mai nimic?
Din nefericire, cele mai multe dintre femei nu stiu unde sa se opreasca. Vor sa isi pastreze relatia, asa cum e ea, si sunt dispuse sa lase de la ele oricat. Unele chiar accepta sa fie inselate si stiu ca se intampla lucrul asta, dar merg mai departe si asa. “Daca el se intoarce tot acasa…”. Asta nu inseamna neaparat ca el e cel care se afla la conducere, dar cu siguranta el e cel care are cele mai multe beneficii de pe urma relatiei. E corect asa?!?
E destul de complicat sa iti asumi tu, ca femeie, rolul de lider al relatiei. Odata cu pozitia asta vin si multe alte responsabilitati care sunt destul de mari si de grele pentru umerii mici si fragili ai femeii. Dar nici sa se lase dusa…de nas nu e o treaba buna.
Sunt si multe lucruri intr-o relatie care se negociaza. Eventual pe rand. “Unde facem Craciunul? / Cu ai mei. / Si unde facem Revelionul? / Mergem undeva la munte.” Deci, unii dintre socrii vor ramane cumva pe dinafara sau, in cel mai bun caz, se vor multumi cu o vizita foarte scurta si cadouri si imbratisari date pe fuga. Bine si asa, daca niciuna din parti nu se simte lezata. Important e sa nu se acumuleze frustrari si amaraciune si apoi sa nu mai stii ce sa faci cu ele.
E un obicei la nunta care spune ca, cine calca primul pe celalat pe picior va fi “cocosul” in casa. Si multe dintre femei se grabesc sa fie ele acelea, de teama sa nu fie ele cele conduse. Asa le-au sfatuit mamele lor care, la vremea lor probabil ca au procedat la fel. Acum, daca fata, mireasa adica, a vazut ca alegerea asta nu a fost prea fericita pentru parintii ei, probabil ca nu va proceda la fel. Dar daca vrea ea sa se simta mereu in control, nu va scapa ocazia.
Fie ca rezultatul este cel asteptat sau nu, ideea a incoltit acolo, in mintea femeii si macar iluzoriu functioneaza intr-o oarecare masura. Dar oare de ce si-ar dori o femeie sa il conduca pe barbatul ei? Cand vedem barbatul la volanul unei masini si femeia in dreapta lui, ni se pare ceva firesc. Daca situatia e invers, imediat o apreciem ca nepotrivita si pe el il clasam ca pampalau. Cum adica sa conduca ea masina?!?
Se mai zice ca o femeie desteapta va face in asa fel incat el sa nu isi dea seama niciodata ca este condus si il va “lasa” pe el sa aiba initiativa si sa se simta in control. Oare nu e mai buna varianta asta mai mult decat diplomatica? (“Un barbat ar trebui sa vrea sa se simta in control. Siretlicul consta in a-l face sa se simta ca si cum ar fi.”)