Cand faceti bagajele pentru concediu poate preferati sa introduceti in ele si unele din temele de cuplu care v-au preocupat de-a lungul intregii perioade.
Cealalta preferinta este – „e vacanta si pentru moment pot sa ma relaxez si sa nu ma mai gandesc la toate aceste teme de cuplu”. Daca ati avea aceasta problema sa alegeti o varianta sau alta, este posibil sa va ganditi ca este bine intr-un anumit fel. Eu as putea sa spun ca una din variante este superioara celeilalte.
Pentru asta as gasi un argument care mie mi s-ar parea rezonabil si serios si v-as povesti cum e mai bine. Acum, sunt persoane diferite care au abordari diferite ale problemelor. Daca ati fi o mama care are un copil iar acesta ar avea probleme iar gandurile s-ar duce automat la el, atunci poate ca ar fi de asteptat ca si problemele copilului sa fie luate in vacanta. Acest lucru s-ar intampla dintr-un motiv foarte simplu – anxietatea ar fi atat de mare incat nu s-ar putea sa fie altfel. Dar in acest caz am vorbi despre o situatie de necesitate. Nu este o alegere ci o impunere. Echivalent cu aceasta situatie ar fi oricare alta. Daca, de exemplu, ai un proces juridic important pentru tine iar emotia asteptarii lui este foarte mare atunci si gandul la el ar intra automat in bagajul de vacanta.
Aceste „intrari” automate nu prea ne permit sa ne facem o imagine despre cum e de preferat pentru ca sunt implicite. Asadar, ca un prim reper, am avea gradul de anxietate – acest reper este important pentru ca, prin anxietatea produsa de dorinta de realizare a unui proiect (oricare ar fi el) devine prea mare.
Dar sa ne gandim ca acest principiu al anxietatii este coordonator si pentru cele ce se intampla in continuare in relatia de cuplu. Adica, vor fi situatii cand problemele familiei sau ale cuplului vor intra automat in acest bagaj. Acest lucru va face ca incercarea de a le evita sa fie sortita esecului iar singurul rezultat sa fie inca un conflict adaugat – cel de a incerca sa nu te gandesti la ceea ce te gandesti.
Dar mai avem un criteriu – cum este cuplul de fapt, cum este legatura lui. Daca reusesti sa cunosti cum sunteti voi de fapt, atunci nu ar mai exista aceasta problema. Cu alte cuvinte, daca intra in specificul legaturii voastre sa luati problemele de cuplu sau vacanta este un moment de a pune in paranteza ceea ce se intampla si sa va vedeti de vacanta. Dar atunci nu ar mai exista intrebarea. Totusi, va puteti pune si intrebarea daca vacanta nu este o oportunitate pentru a fi cu celalalt si a vedea cum va este impreuna acum. Aceasta ultima varianta ar pleca de la premiza ca intr-un cuplu, negocierea noilor situatii care apar este permanenta. Vacanta este, din acest punct de vedere, un bun prilej de reevaluare a lucrurilor. Sa va spun ca acest lucru se intampla automat? Ma bazez cand afirm acest lucru pe experienta mea clinica de lucru cu cupluri. Cererea de terapie de cuplu este mai mare in toamna, dupa vacanta si un procent semnificativ au ca reper inconstient perioada de vacanta in care au constatat (cu tristete) ca nu mai e cum era. Unele cupluri vorbesc de dezamagire, de faptul ca au sperat in a se intampla ceva si acest lucru nu s-a petrecut.
Cred ca vacanta poate cu usurinta sa fie asociata cu un bun prilej de a re-negocia relatia de cuplu.
Legatura de cuplu nu poate sa fie negociata ci doar tratata sau vindecata, dar relatia este dinamica si permite o permanenta reevaluare.