Dacă ai urmărit „Românii au talent”, ştii deja că are toate datele pentru a le suci minţile bărbaţilor. Kennya a dat pe spate un juriu întreg şi publicul din platou, dar şi telespectatorii care au fost hipnotizaţi de ochii pictaţi strategic în zona dorsală.
Poate că nu ştiai, însă, că a ajuns de la a lucra ca bucătar într-un restaurant la a îmblânzi bărbaţi amatori de senzaţii tari în cadrul unor show-uri sado-maso rupte parcă din „Fifty Shades of Grey”. Astfel, s-a transformat din Oana Stamate, aşa cum o ştiu prietenii, în Lady Kennya sau Mistress Kennya, cea mai cunoscută practicantă de sado-maso din România.
Iată ce a dezvăluit Lady Kennya pentru feminis.ro, despre fetişuri, bărbaţii dominanţi şi riscurile pe care le implică dorinţa de a încerca tehnici sexuale extreme în cuplu.
Cum te-ai simţit prima oară când ai oferit un show sado-maso?
Mistress Kennya: Prima oară când am avut o sesiune de sado-maso real, fiindcă mai făcusem pe chat, dar prima oară real, am avut emoţii, ce să spun, tremuram, parcă mă blocam, pur şi simplu nu mai ştiam ce aş putea să mai fac. A fost ca atunci când am urcat prima oară pe scenă. După primele minute, însă, emoţiile trec.
Orice femeie poate fi "stăpână"? Spune-ne 3 condiţii pe care trebuie să le îndeplineşti pentru a putea intra în pielea unei dominatoare.
Mistress Kennya: Nu. Cel puţin pentru mine, nu este un rol, este un stil de viaţă. Aşa ne naştem, ca şi bărbaţii, unii sunt dominanţi, alţii sunt submisivi. Aşa ne naştem şi noi, femeile, dominante sau submisive. Nu trebuie să ai ceva sau să faci ceva pentru a fi dominantă, pur şi simplu aşa trebuie să fie natura ta. Şi trebuie să fie un stil de viaţă, nu un rol, pentru că dacă e un rol, e ca la teatru - îl faci doar pentru că aşa ai învăţat să-l faci, dar trebuie să şi simţi. Dacă e un stil de viaţă, atunci eşti stăpână, dacă e doar un rol, atunci eşti actor.
Care este cea mai dură pedeapsă pe care ai aplicat-o vreodată unui bărbat?
Mistress Kennya: Fac lucruri foarte dure uneori. Duritatea se poate manifesta sub formă de pedeapsă psihică, psihologică, sau poate fi o pedeapsă fizică. O pedeapsă fizică dură a fost aceea de a biciui un bărbat până la sânge.
Ce reguli se impun pentru ca un astfel de show să nu degenereze?
Mistress Kennya: Discutăm înainte, chiar dacă ei sunt supuşii mei, sclavii mei, eu totuşi le respect limitele şi avem o discuţie de siguranţă înainte. Aşa stablilim un punct în care atunci când el nu mai poate suporta, îmi spune şi ne oprim. E o regulă pe care eu o respect... nu vreau să omor pe nimeni!
Unde tragi linie? Care este acea practică pe care nu ai încerca-o sub nicio formă?
Mistress Kennya: Există câteva fetişuri pe care bărbaţii le au, sunt fetişuri bolnave, cel puţin aşa le consider eu. Sunt fetişuri cu şi despre religie, fetişuri despre rasism, fetişuri cu copii, cu animale. Situaţiile în care se ajunge la sânge, pentru mine, la fel, sunt un punct pe care încerc să nu îl ating şi nu în ultimul rând, scato. Îmi place foarte tare uro, dar nu îmi place scato.
Ai vreo mişcare sau replică pe care o consideri "semnătura" ta, cu ajutorul căreia le suceşti minţile bărbaţilor de fiecare dată?
Mistress Kennya: Nu cred că există aşa ceva. Fiecare femeie are ceva al ei, nu m-am gândit niciodată la o astfel de mişcare.
Dacă ai putea alege orice bărbat din România pentru a-ţi fi „supus”, pe cine ai vrea să îmblânzeşti?
Mistress Kennya: Mie, în principiu, îmi place să îmblânzesc bărbaţi care nu sunt supuşi, bărbaţi dominanţi. Acesta este stilul care pe mine mă provoacă. Un bărbat dominant, care nu se supune, are stilul acela care îmi place şi mă provoacă. Restul, care sunt deja sclavi, supuşi şi nu ştiu ce să mai facă pentru a-mi câştiga mie atenţia, nu sunt atât de interesanţi pentru mine. Nu cred că aş vrea să am, totuşi, vreun bărbat anume din România la picioare.
Ce sfat le poţi oferi cititoarelor Feminis.ro care şi-ar dori să joace rolul de dominatoare, între aşternuturi, în relaţia cu partenerul de cuplu?
Mistress Kennya: Dacă ea se simte dominantă, se simte atrasă de ideea de a se vedea cu biciul în mână, nu ştiu dacă partenerul de acasă este chiar potrivit, pentru că atunci când vrei să faci anumite lucruri cu bărbatul alături de care îţi trăieşti fiecare zi, fetişurile încep cu o fantezie şi degenerează, automat degenerează. Nu ai cum să controlezi treaba asta, e ca şi fumatul, e ca şi cu drogurile. Atunci când ai început cu fetişuri, spui „hai să-l biciui puţin” şi de la „astazi ma îmbrac în dominatoare şi te biciui putin şi iti vorbesc urât” şi până la mâine când trecem la duş şi facem uro, nu e decât un pas. Apoi se trece la chestii mult mai umilitoare, la umilire verbală spre exemplu. Este un pas foarte mic şi ajungi ca cel de acasă să nu-ţi mai fie soţ, partener, ci se transformă în jucărie sexuală şi cred că acolo se pierde puţin relaţia. Femeia, oricât de dominantă ar fi ea, la rândul ei, are nevoie de stăpânul ei.
Acest este motivul pentru care nici bărbaţii nu încearcă cu soţiile lor, acasă, fantezii pe care le au cu prostituatele - pentru că respectul se pierde. De aceea, de când lumea, bărbaţii au amante şi femeile au amanţi. Pentru că sunt aspecte pe care nu le poţi împărţi niciodată, tot timpul, amantul este mai mult decât bărbatul.