Sfaturile psihologului american Suzanne Phillips (citata de PsychCentral) pot fi adoptate de oricine, numai ca eu cred ca o persoana care nu a avut niciodata un caine sau un animal nu va rezona la fel de bine la exemplele specialistului.
Psihologul american spune ca a plecat de la experienta sa ca si terapeut marital si de la faptul ca majoritatea clientilor sai aveau in comun o slabiciune pentru animalul lor de casa. Asa a realizat ca am fi mult mai fericiti in cuplu daca ne-am trata partenerii de viata cu aceeasi dragoste neconditionata cu care ne tratam animalele favorite.
Phillips nu este prima care scrie despre acest lucru. Inaintea sa, cu ani in urma -2006- Amy Sutherland scria in New York Times, in rubrica Modern Love, despre felul in care cainele sau si al sotului sau a invatat-o despre o casnicie fericita, aratand felul in care ideile de dresaj ale antrenorilor de animale exotice pot fi potrivite si pentru nevasta unui sot mai putin exotic. Ea scria atunci despre felul in care ne putem "dresa" barbatii, despre recompensele pentru faptele potrivite si despre pedepsirea actiunilor care nu ne fac placere sau care ne ranesc.
Dar iata care sunt ideile cele mai importante ale psihologului Suzanne Phillips si ce incearca ea sa ne explice!
Intampina-ti iubitul la fel ca pe animalul tau preferat!
De fiecare data cand intri pe usa casei o explozie de bucurie se dezlantuie din partea animalului tau favorit si, de cele mai multe ori, arunci geanta, corespondenta si cheile pentru cateva momente dedicate numai animalutului tau, uitand de orice nervi de la munca si de orice oboseala. Ei bine, specialistul crede ca ar trebui sa faci acelasi lucru si pentru iubitul tau!
Aici sunt perfect de acord. Nu de putine ori mi s-a intamplat sa privesc felul in care femeile isi intampina catelul preferat atunci cand sosesc acasa si, de cele mai multe ori, barbatii lor au fost cei care mi-au atras atentia "Vezi cum il pupa...ei, daca ar face asta si cu mine!". E mai simplu sa remarci cat poate fi de urat un obicei -faptul ca nu extinzi pupaturile si afectiunea la toata familia- decat atunci cand il vezi la altcineva, pentru ca ma fac si eu vinovata de acest obicei, numai ca motanul familiei este rasfatatul.
Sa-i porti pica pentru ca a stricat covorul? Niciodata!
Nu ne suparam -cei mai multi dintre noi nu o fac- nici cand animalutele noastre ne strica covorul si canapelele, ne zgarie usa si restul mobilelor, fura mancare de pe masa, fac fasii hartia igienica prin casa si obisnuiesc sa vomite oriunde (chiar si in pantofii purtati doar de cateva ori, cum mi s-a intamplat mie anul trecut, cand motanul s-a decis ca indigestia lui nu se rezolva decat intr-unul dintre pantofii mei noi). Cu toate astea nu ne suparam pe ei pentru mult timp si nici prin gand nu ne trece sa le purtam pica. Cum ar fi daca am face asta si cu partenerii nostri, "uitand" sa punem la suflet fiecare lucru care ne enerveaza?
Renunta un pic la teama!
Asa cum intelegem ca animalele noastre sunt alaturi de noi pentru a ramane asa ar trebui sa privim si prezenta iubitilor nostri, cu mai putina teama si cu mai multa incredere in viitor!
Esti de acord cu aceasta metoda?