Un cuplu in dificultate este acel cuplu care nu mai poate fantasma copilul imaginar. Acest copil imaginar nu are o legatura directa cu fii si fiicele reale ale cuplului si cu familia. Rostul sau este sa ramana imaginar si indiferent de numarul membrilor familei el ramane prins. Se intampla ca acest copil imaginar si copilul real al cuplului sa coincida, sa corespunda unul cu celalalt, insa acest lucru va conduce la transformarea fantasmei in reprezentare. Aceasta transformare presupune ritmul cuplului si manifestarea inconstienta a fantasmei ca modalitate de transmitere de la unul la celalalt.
Cearta cuplului, visele cuplului, idealurile sale sau planurile sale fac parte din aceasta fantasma a copilului imaginar. Copilul imaginar este in legatura si are o referinta clara in reprezentarile si fantasmele privind propria existenta, istoria personala, relatiile cu parintii, fratii si ceilalti copii.
O terapie de cuplu se termina atunci cand copilul imaginar care are un ritm comun se trasforma intr-un copil real. Disponibilitatea cuplurilor care nu au copii este mai mare decat a celor care au deja unul in momentul inceperii terapiei. Momentul constatarii sarcinii este unul in care tuturor celor prezenti in cabinet le este clar ca terapia intra intr-o perioada de final in timp ce acest eveniment in terapia individuala este departe de a fi considerat ca un moment de final, ci ca o pauza care tinde sa devina scurta.
Copilul este manifestarea iluziei unitatii cuplului. Fantasma copilului care salveaza cuplul, fantasma celui care va ingriji batranetea parintilor, fantasma transmiterii numelui, fantasma copilului mic geniu insotesc deseori nasterea unui copil al unei familii. Dar aceasta fantasma este o modalitate intermediara de prindere in trei fantasme – cea a legaturii de cuplu, cea a copilului propriu imaginar si cea a acestui copil. Toate acestea sunt trei imagini reflectate ale dorintei de viata, ale unei forme de intelegere a familiei, a propriei persoane, a sanatatii psihice. Dificultatea apare atunci cand este vorba despre negarea acestei difractii a fantasmei.
Pe scurt, am putea spune ca aparitia unui copil are loc cu mult inainte de momentul sarcinii si el exista deja in planul individual inainte de intalnirea cu partenerul. Manifestarea fantasmei este a unuia si exista asteptarea ca celalalt sa rezoneze la aceasta fantasma.