Prima data cand am observat graba asta pentru sarbatori m-am simtit pur si simplu luata pe sus. Pe atunci aveam un program foarte incarcat si toate astea mi-au dat senzatia ca mi-a fugit timpul de sub picioare, ca a venit Craciunul si eu sunt complet nepregatita. A fost nevoie sa ma uit in agenda, sa verific de doua ori data din calendar, pentru a ma linisti. Uff! Mai e suficient timp si pentru mine sa fac curatenia de iarna, sa imi iau un brad, globuri, beteala, cadouri si sa ma ocup de toate celelalte pregatiri pentru Craciun.
Da, frumoase toate pregatirile astea, vitrinele impodobite si luminate, magazinele cu produse de sezon, de Craciun… In mod hotarat, chiar si celor mari, adultilor, nu le sunt suficiente doar cele cateva zile de Craciun. Ei, si ce daca impodobim bradul ceva mai inainte?!? isi zic multi. Ce o sa fie? Nu o sa mai vina Mosul la noi?
Cred ca putin mai complicat le este parintilor sa le explice copiilor mai mici de unde atata graba la Mosul asta cu barba si plete albe, cu burta mare si sacul plin fireste, de jucarii. Pentru ca, nici nu vine bine 1 Decembrie si ii vezi peste tot. Cred ca singura modalitate de a-i linisti pe micuti e sa li se spuna…ei bine, asta nu e Mosul tau. Acela o sa vina, ca in fiecare an, abia pe 25 Decembrie. Fireste ca cei mici, de atunci inainte, vor intreba in fiecare dimineata, cand se vor trezi: azi e 25 Decembrie? Dar cand e? Cate zile mai sunt pana atunci? Nu ca ar intelege notiunea timpului, ci pentru ca nerabdarea a pus deja stapanire pe sufletelele si mintile lor de copii. Cum adica sa vina Mosul la magazin si la el nu? Ce? Nu a fost suficient de cuminte? Doar si-a invatat poezia si cantecelul pentru serbare. Da, ciudat lucru, nici la gradinita n-a venit inca Mosul asta.
Intri in metrou, auzi colinde, te sui in autobuze, auzi cantece de Craciun, intri in magazine, tot felul de melodii de sezon. Acus acus incep si la tv si radio sa ne “incante” si sa ne colinde. Si, chiar daca mai e mult pana atunci, tot auzindu-le, iti vine si tie sa fredonezi, macar in minte, cate un colind sau un cantecel care iti place si ti-a ramas la suflet, pe care ti-l aduci aminte din copilarie, cand bateai din usa in usa, cu speranta de a primi dulciuri, covrigi, nuci si mere.
Ei, iar cand dau drumul si la lumini in oras, atunci nu mai are nimeni niciun dubiu: Vine Craciunul! Am auzit pe unii spunand ca ce mare lucru si cu luminile astea?, de ce sa consumam atata curent aiurea?, de ce facem atata caz de ele? Eu cred insa ca multi oameni se bucura de aceste stelute “minunate”, care le lumineaza negura serii de iarna, venita mult prea repede. In masina sau in transportul in comun, fiecare simte zambind copilul din el, la gandul apropierii Craciunului.
Pe vremuri, vacanta de Craciun tinea cam de pe 18-20 Decembrie pana pe 10 ianuarie. Trei saptamani? O vesnicie! Iarna oricum ne transmite un spirit de poveste, cu serile ei grabite, cu ninsorile minunate, cu oameni de zapada, bataie cu bulgari si tras cu sania, cu multe luminite atat afara cat si in casa, focul din soba, mirosul de sarmale si cozonac, vinul fiert cu scortisoara, impodobirea bradului ascultand si fredonand colinde si promisiunea darurilor, a gandurilor si faptelor bune. Nu-i asa ca e minunat ca vine Craciunul?!?