La romani, sarbatorile de iarna, indeosebi cele de Craciun sunt adevarate sarbatori de suflet. Atunci cand ne gandim la Craciun ne amintim cu drag de vremurile copilariei, de vremurile petrecute alaturi de cei dragi, de zapezile bogate, colindele si clinchetele de clopotei, mirosul proaspat de brad, dar si de cozonaci, iar nu in ultimul rand, nerabdarea copiilor de a descoperi cadouri sub pomul de iarna.
Craciunul mai este numit si sarbatoarea familiei; este ocazia cand toti se reunesc, fie ei parinti, copii, prieteni sau nepoti, si se bucura de clipele petrecute impreuna in jurul mesei, cu credinta ca prin cinstirea cum se cuvine a sarbatorilor vor avea un an mai bogat. Una dintre cele mai raspandite datini la romani este colindatul, chiar daca aceasta are origini englezesti. Muzicieni ambulanti calatoreau din oras in oras, vizitand castele si casele bogatilor. In schimbul spectacolului oferit sperau sa primeasca o masa calda sau bani.
In Marea Britanie copiii atarna ciorapi de semineu in asteptarea cadourilor, in casa se atarna vasc, iar in jurul casei - crengute de brad. Anticii britanici credeau ca vascul poseda puteri magice si ca aduce noroc si prosperitate alungand spiritele rele.
In Italia exista obiceiul ca, inainte de Mos Craciun, sa vina Baba Cloanta (Befana), calare pe matura ei, care verifica cine a fost cuminte si cine nu. Ea este foarte buna cu copiii, se strecoara pe hornuri si lasa cadourile langa bradul impodobit.
In multe biserici din orasele Italiei sunt expuse in seara de Ajun iesle cu pruncul Iisus si magi de marime naturala.
In Islanda, tara ghetii si a zapezii, vin treisprezece Mosi Craciuni. Cu treisprezece zile inainte de Craciun, primul Mos Craciun coboara din munti, ocoleste fiecare casa si apoi pune dulciuri in ghetutele copiilor, in vreme ce acestia dorm. Daca au fost cuminti, copiii primesc dulciuri, iar daca nu au fost cuminti, sunt recompensati cu un cartof. A doua zi, cel de-al doilea Mos vine in oras si tot asa pana pe 25 decembrie cand primul Mos se intoarce la casa lui din munti si tot asa pana pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numita si „Al treisprezecelea" si este considerata de islandezi ultima zi de Craciun pentru ca, in aceasta zi, ultimul Mos Craciun se intoarce acasa.
In Finlanda, familiile se reunesc pentru a petrece Craciunul, cea mai importanta sărbătoare a anului. Seara, familiile pleaca la biserica pentru slujbe speciale in care se aprind lumanari la mormintele celor dragi. In Ajunul Craciunului, copiii asteapta sosirea lui Mos Craciun care pune mereu aceeasi intrebare: „Sunt cumva copii cuminti aici ?
Fiindca australienii nu au zapada, Mosul nu poate veni cu sania trasa de reni, asa ca aceasta a fost inlocuita de o caleasca cu opt canguri.
In SUA, cu cinci saptamani inainte de Craciun, in fiecare duminica, americanii aprind cate o lumanare, fiecare avand o semnificatie aparte. In seara Craciunului, toate acestea sunt reaprinse pentru a sarbatori Nasterea Domnului. La masa se serveste curcan, iar specialitatea Craciunului este o prajitura cu fructe confiate. In America, punctul central al sarbatorii este cadoul, adus de „Santa Claus".
In majoritatea tarilor africane, Craciunul este o sarbatoare de vara, celebrata adesea si ca varful sezonului estival. Crestinii impodobesc bananieri sau pomi de mango. Bisericile sunt umplute de flori rosii (Craciunite), iar cei bogati ofera ajutor celor nevoiasi.
Japonezii celebreaza Craciunul cu lanterne, papusi si aranjamente florale si cu ''Jizo'' (''Mos Craciun'').
In concluzie, consider ca cel mai minunat Craciun il petrecem acasa alaturi de cei dragi, cu multa voie bune, o masa imbelsugata, colindatori si multe cadouri pentru cei cuminti indiferent de nationalitate si traditiile pe care le avem. Chiar daca uneori ne petrecem sarbatorile departe de casa, ne vom gandi mereu la traditionalul Craciun romanesc.