Scurt portret robot al unui fost-entuziast
Ma simt datoare sa incep cu un autodiagnostic: nu sunt un om negativ si, contrar a ceea ce se grabesc sa creada persoanele care nu ma cunosc decat la un nivel superficial, nu m-am nascut cu un NU mare in brate. Am fost si sunt o persoana pozitiva, uneori chiar in cel mai naiv si credul sens al cuvantului. Doar ca, vorba lui Mircea Badea, traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul, drept urmare, a trebuit sa-mi ajustez un pic din vise si asteptari.
Nu poti pleca in vacanta in Cuba si nu te poti balaci langa recifurile din Caraibe. Te multumesti cu un modest sejur pe litoralul din vecini. Nu iti permiti o casa pe pamant si nu vrei sa accepti jugul unul credit pe viata pentru un apartament la bloc. Te resemnezi la gandul ca, la nici 25 de ani, inca nu e atat de rusinos traiul cu parintii. Zici in schimb mersi ca tu si cei dragi sunteti sanatosi, ca ai unde locui, ce manca si, daca esti norocos, o mana de prietenii gata oricand sa-ti fie alaturi penru ca viata sa-ti para mai frumoasa.
Ceea ce incerc sa spun e ca, usor-usor, un DA care pana mai ieri era rostit din toata inima, azi, in zilele cele mai bune, e un poate, un probabil, un cred ca da, iar atunci cand m-am trezit cu fata la cearsaf, un categoric si ireversibil NU. Desigur, e esential sa inveti sa te bucuri de lucrurile marunte, de ciocolata calda sorbita in pauza de masa, de pupicul de noapte buna pe care il primesti de la iubit, de zilele de primavara, un pic mai insorite si din ce in ce mai lungi. Pentru ca altfel risti ca intr-o zi sa te trezesti cu o pofta nebuna de rebeliune si, precum personajul lui Michael Douglas din Falling Down (da, cel cu ochelarii sparti, care tara dupa el o pusca!) sa sfarsesti in camasa de forta, la zdup.
Resuscitarea viziunii de ansamblu
Deschide un document google si scrie in el, cu liniuta, de la capat, toate lucrurile pentru care esti recunoscator. De la organismul si mintea sanatoasa, pana la familia inca intreaga si, desi nu tocmai unita, macar existenta. De la diploma de BAC sau de licenta pe care ai reusit sa le obtii pana la cel mai marunt si nesemnificativ atestat obtinut. Gandeste-te la omul pe care il iubesti cel mai mult si care, in ciuda a tot ce s-a intamplat (sau s-ar fi putut intampla) de-a lungul timpului inca iti mai e alaturi. La toate lucrurile frumoase pe care le-ati facut impreuna, la toate amintirile pe care le-ati construit si pe care nimeni nu vi le poate lua. Nu uita nici de partea materiala a vietii. Gandeste-te la toate lucrurile pe care ai reusit sa le duci la bun sfarsit de una singura, la lucrurile pe care le-ai cumparat si la locurile pe care le-ai vazut platind din buzunarul tau.
Desi mi-a rapit mare parte din dimineata de sambata, exercitiul s-a dovedit a fi fundamental pentru debutul "experimentului" l-a care m-am inhamat. Pentru ca inainte de a inlocui un NU cu un DA, trebuie sa fii constient de semnificatia si de scopul acestui lucru.
Impulsurile de moment
De cate ori nu ti s-a intamplat sa-ti treaca prin minte un gand pe care, din lipsa de timp sau de energie, sa fii nevoita sa-l reduci la tacere? Cum patesc asta frecvent, m-am hotarat ca in acest weekend sa nu le mai las sa-mi scape:
- Mi-am curatat ghivecele de flori si le-am pregatit pentru primavara. Mentionez ca nu am nicio inclinatie fata de ingrijirea plantelor de apartament. Le iubesc dar nu reusesc sa le tin in viata.
- Am curatat chiar si cele mai ascunse coltisoare din camera, care nu beneficiaza de acest "tratament" decat de doua ori pe an, de Craciun si de Pasti. Stiu, sa-mi fie rusine!
- M-am inarmat cu pungute de plastic si am actionat corespunzator la fiecare "oprire" atunci cand mi-am scos catelul la plimbare in parc.
- Mi-am vizitat bunicii pe care, din cele mai stupide motive, nu reusesc sa-i vad mai des de o data la doua saptamani, desi locuiesc la doua statii de autobuz de mine.
- M-am apucat de sport (!). De una singura, la mine pe canapea, cu doua gantere si una bucata echipament supraelastic.
- Mi-am cerut scuze atunci cand am gresit. Ceea ce, credeti-ma, acum ca stau sa ma gandesc, nu mi se intampla foarte des. Sau cel putin, nu cu toata lumea.
NU transformati in DA
Simplu si la obiect! As minti daca as spune ca am reusit sa convertesc fiecare NU intr-un DA. Nu am cunostiinte de psihologie dar indraznesc sa cred ca nici nu e recomandat, altfel, de ce am mai avea nevoie de NU. Cine a reusit sa urmareasca Yes Man pana la capat a putut vedea ca nici personajul lui Jim Carrey, in ciuda startului optimist, nu a reusit sa-l "ingroape" definitiv pe NU si asta nu pentru ca nu a putut, ci fiindca nu a vrut.
Daca am inlocui realmente fiecare NU cu un DA, schimbarea pe care am imbratisa-o nu ar fi decat una de suprafata. Mult mai realist ar fi sa incepem prin a spune DA lucrurilor, oamenilor si situatiilor pe care pana acum le intampinam, cum spuneam la inceput, cu un "poate", un "nu stiu", un "nu cred" sau un "hai ca vedem". Altfel spus, sa incercam sa nu ne mai eschivam, sa nu mai fugim de responsabilitati, de obligatii, dar nici de necunoscut. Sa ne luam inima in dinti si, asa cum spune un mare slogan american, sa incepem sa "seize the oportunity". Sa nu mai traim cu teama constanta ca vom gresi, ca nu ne vom ridica la inaltimile noastre sau ale celorlalti sau ca nu suntem demni de lucrurile care ni se intampla.
Pentru a ne mobiliza, e de ajuns sa incepem sa spunem mai des DA sau, in functie de cum preferi sa vezi lucrurile, sa spunem mai rar NU. Desigur, doua zile nu au fost in niciun caz suficiente pentru a ma "reseta" dar mi-au dat ragazul (si curajul!) de a-mi...
... lua inima in dinti si a-l suna pe instructorul meu auto, caruia ii ramasesem datoare cu o jumatate din taxa pentru scoala de soferi. Am constatat cu stupoare ca omul nici nu se astepta sa-i primeasca mai devreme de sfarsitul lunii, data la care si eu, si el (majoritatea oamenilor de altfel) isi iau salariu.
... relua obiceiul de a tine un blog, chiar daca in 90% din postari vorbesc despre nimicuri. Daca Larry David si Jerry Seinfeld au reusit sa transforme un sitcom despre nimic intr-un hit, inseamna ca lucrurile aparent superficiale si banale nu sunt cu nimic mai prejos decat cele voit pompoase si iesite din comun.
... inhiba poftele de mancare nejustificate, tinand un jurnal culinar. Timp de trei zile (and counting!) am reusit sa mananc ce, cat si cand trebuie, fara sa cedez altor ispite.
... depasi tentatia de a apasa snooze atunci cand aud alarma ceasului desteptator. Desigur, ramane de vazut daca sunt in stare sa ma dau jos din pat "la comanda" si in zilele mai putin insorite.
Concluzia pshiologului
"Pentru cineva care il ia pe "nu" in brate si care are de obicei o atitudine negativa asupra noului, sau doar pentru cineva care se plictiseste, acest experiment de a inlocui refuzurile cu un raspuns pozitiv poate fi revelator, revolutionar si reformator. Pentru cei care de obicei accepta provocarile si realizeaza ca mare parte din noroc ti-l faci cu mana ta, ca teama de esec este cel mai mare dusman al tau, un exces de "da" poate fi chiar ceva negativ si frustrant", este de parere Gabriel Dinu, psiholog si psihoterapeut.
"Acest experiment poate fi vazut drept un motiv pentru a trece la actiune. Cand acest motiv va fi diminuat, ar fi bine insa sa gaseasca altul, apoi altul. Un sfat: chiar daca la un moment dat, in lupta aceasta de a duce o viata sanatoasa si interesanta, te opresti si faci o pauza, nu lasa armele definitiv. Incearca iar si iar sa iti pastrezi sanatatea, fizica si psihica, pana cand acest mod de viata va deveni unul obisnuit, pentru care nu mai este nevoie de eforturi".