Ce face un om care are ceva de ascuns, care nu vrea ca tu sa vezi…Adevarul? Iti arunca praf in ochi. Te improasca pe tine cu de toate, cu ce ii vine la indemana. Toata atentia sa se concentreze asupra ta, asupra “neputintei, urateniei, prostiei” tale.
Dupa care incep reprosurile. Tot felul de reprosuri posibile; si gama e cat se poate de larga. Nu ii mai place cum gatesti, cum te imbraci, cum te machezi, cum ii calci camasile, nu ii mai place absolut nimic din ce faci tu. Si, oricat te-ai stradui, ai incerca sa faci mai bine, sa repari, e din ce in ce mai rau. Cu cat faci mai multe eforturi, cu atat “decazi” mai tare in ochii lui si esti la mana lui. De acum, vazand cat de usor poate sa te duca, sa te manipuleze, nu ii mai ramane altceva de facut decat sa isi puna imaginatia la treaba.
Si daca tu incepi sa pleci umerii in jos, sa te simti asa cum iti zice el ca esti (desi stii ca nu e adevarat!), urata, netoata, proasta, neputincioasa, nedescurcareata, saraca etc., nu mai ai cum observa ce face el de fapt. Incepe sa ti se para normal ca el sa intarzie pana noaptea tarziu, sa nu te sune, sa te neglijeze, sa iti vorbeasca in raspar, sa te ridiculizeze, sa te umileasca. Doar esti asa si pe dincolo, nu? Cum si de ce sa iti mai dea atentie tie. Se duce si se distreaza in alt fel, cu altcineva care…”merita”. Pentru ca, din ce spune el, reiese clar ca tu nu mai meriti nimic.
Din nefericire, femeile pornesc intr-o relatie cu sufletul, nu cu ratiunea. Lor li se pare firesc sa isi puna sufletul pe tava, sa dea tot, chiar de la bun inceput, increzatoare fiind ca si ei vor proceda la fel, ca vor aprecia toate astea si vor raspunde cu aceeasi moneda. Mare naivitate! Pentru ca, putini sunt acei barbati care stiu sa aprecieze toate astea, cu adevarat. Cei mai multi se culca pe o ureche – lasa ca face ea tot, nu isi mai asuma nicio responsabilitate si gasesc ca e normal sa isi faca si de cap. Doar ea e acolo, prezenta, ma iubeste…oricum si cu tot sufletul.
Cel mai tare dor comparatiile cu alte femei. Fie ca sunt la televizor, fie ca sunt pe strada sau pe unde mai mergeti impreuna in rarele ocazii cand se mai intampla asta, fie ca sunt cele mai bune si apropiate prietene, in mod “vadit”, tu esti mult sub ele, din toate punctele de vedere. Adica, nu mai valorezi nimic in ochii lui. Nu mai esti buna de nimic. De parca ai fi un obiect iesit din garantie, care s-a uzat, s-a demodat si nu mai poate fi folosit; nu i se mai gaseste intrebuintare.
Chiar daca la inceput a apreciat inteligenta ta, acum se vede treaba ca aceasta a fost doar o iluzie, o parere. Nu, tu esti proasta, incapabila, nu stii sa te descurci, nu esti in stare de nimic. Cum s-o fi petrecut transformarea asta in tine, nici tu nu stii sa iti explici. Ah, poate, daca trece ceva timp dupa ce va despartiti, realizezi ca primul pas l-ai facut atunci cand ai uitat de tine si l-ai pus pe el pe primul plan. Cand ti-ai refuzat placerile tale, obisnuintele, prietenele, preferintele si toate aseta in favoarea lui. Nu mai conta ce iti placea tie, conta ce ii placea lui. Nu mai conta ce voiai tu, conta ce voia el. Si tot asa. Poti sa ii faci o adevarata vina? Daca tu te-ai pus pe ultimul plan, el de ce sa nu te lase acolo, uitata si depreciata?
Simti ca ceva nu e in ordine cu voi, in relatia voastra? Stai de vorba atunci cu el. Nu lasa timpul sa treaca, nu lasa de la tine. Nu faci decat sa amani o discutie care oricum va avea loc. Atata doar ca atunci cand se va intampla aceasta, tu vei fi pierdut prea mult teren, prea mult respect fata de tine. Si oricum, vei fi pierdut de mult respectul lui pentru tine. Bazeaza-te intotdeauna pe instinctul tau de femeie, pe bunul tau simt, pe respectul fata de propria ta persoana! Daca toate acestea iti dau un semnal de alarma, ia-l in seama si actioneaza! Atunci, pe data, nu cand e deja prea tarziu, cand ajungi sa te simti inselata, mintita, parasita.