Am o prietena care a ajuns in situatia de a-si trai toata viata la job. Nimic altceva nu mai conteaza, iar asta din cauza faptului ca munca este atat de solicitanta, incat pur si simplu nu mai are timpul necesar de a se gandi la altceva. Epuizarea ei psihica si fizica va atinge in curand cote maxime, iar despre o viata personala nici nu se mai poate discuta.
Stiu ca nu este un caz singular, deoarece in ziua de astazi este destul de greu sa ocupi un loc important intr-o companie de prestigiu. Si nu numai. Este pur si simplu greu sa iti gasesti un loc cu adevarat bun de munca. Iar atunci cand il gasesti, stii clar ca trebuie sa faci tot ce iti sta in putinta pentru pentru a nu-ti dezamagi superiorii. Risti astfel sa ajungi sa te lasi prinsa intr-un vartej, sa traiesti prin munca si sa te transformi intr-o workaholica convinsa. Ceea ce nu este un lucru bun nici pentru sanatatea ta, dar nici pentru tine ca femeie. Pe langa munca, trebuie sa nu uiti sa traiesti. Despre acest fenomen am stat intai de vorba cu psihologul Loredana Ionascu de la Clinica TerapiaM.
“In primul rand, multe dintre companiile multinationale sunt mult mai interesate de profit decat de bunastarea angajatilor. In mod normal ar trebui sa existe un echilibru intre viata personala si cea profesionala. Din pacate, in ultima vreme, tinerii muncesc din ce in ce mai mult fara a se gandi la repercursiunile pe termen lung ale suprasolicitarii. Este adevarat ca putem avea de-a face si cu procrastinarea (tendinta de a amana sarcina pana in clipa in care se apropie termenul limita, cand intram in panica). In cazul in care va aflati in aceasta situatie, solutia ar fi sa va permiteti sa gresiti, sa fiti umani, sa alocati timp si distractiei, sa aveti obligatoriu o zi libera pe saptamana, sa impartiti sarcinile in bucatele mai mici si sa luati pauze intre ele. Unii dintre tineri au ajuns sa fie dependenti de munca. Mai jos sunt o parte dintre cauzele dependentei de munca.”
De ce suntem dependenti de munca
In continuare, Loredana Ionascu evidentiaza o serie de cauze ale muncii pana la epuizare.
- nevoia de bani;
- nevoia de a fi mereu in contact cu ceea ce se intampla la birou chiar daca este weekend sau concediu;
- munca asidua inlocuieste ceva ce lipseste din viata;
- stima de sine scazuta si nevoie permanenta de a face totul perfect pentru a-si demonstra siesi si celorlalti ca este o perosoana de valoare;
- teama de esec, teama ca oricand cineva mai bun ar putea sa-i ia locul;
- fuga de viata personala care ori nu exista ori este nesatisfacatoare;
- fost copil rasfatat trezit intr-o lume ostila la care nu stie sa se raporteze si se refugiaza in munca;
- fost copil privat de iubire care trebuia sa faca mereu ceva foarte bine pentru a primi atentia si afectiunea celor din jur;
Esti pregatita pentru consecinte?
Pentru a-ti da seama de reala gravitate a acestui fenomen tot mai des inalnit in zilele noastre, uite care sunt posibilele repercursiuni.
- absenta vietii sociale;
- pierderea prietenilor;
- stari depresive;
- tulburari alimentare;
- tulburari de somn (somnolenta / insomnie);
- probleme cardiace;
- atacuri de panica;
- accidente vasculare.
Posibile solutii
- pauze luate de fiecare data cand simti nevoia (munca de birou repetitiva scade randamentul si creste incordarea emotionala);
- exercitii de relaxare (de respiratie);
- mai multa activitate fizica.
In fiecare dintre noi zace o superwoman?
“Stau uneori seara, trantita in canapea cu telecomanda in mana si ma gandesc ca toate reclamele cu femei zambitoare si la munca si acasa, care sunt campioane si la spalat si la gatit si mai cresc si copii, ne dauneaza noua grav sanatatii! Asta pentru ca am senzatia uneori ca sunt prea multi manageri creduli care chiar au senzatia ca asa merge treaba si se gandesc cum in fiecare dintre noi sta ‘latenta’ o superwoman asteptand doar puzderia de taskuri ca sa zambim ca pe TV! Si cum adevarul e mereu ‘la mijloc’, cand vezi ca esti in mijlocul unei situatii de tip ‘supraincarcare’, incearca intai sa te gandesti ce te-a adus acolo. Poate ‘de vina’ e ambitia ta, faptul ca iti doresti un rezultat cat mai vizibil si recompense cat mai mari intr-un timp cat mai scurt. Poate e faptul ca a face mai mult inseamna recunoastere mai mare din partea colegilor si mai ales, a sefilor. Sau poate toata lumea in jurul tau e supraincarcata si simti ca e de datoria ta sa iti ajuti colegii. O alta varianta este doza ta de perfectionism care face ca orice dead-line sa para ‘imposibil’ pentru un rezultat perfect.”, este de parere Alexandra.
"Negocierea" dead-line-urilor
“Daca te regasesti in oricare dintre variantele de mai sus, incearca in primul rand sa iti recalibrezi asteptarile de la tine insati! Una dintre cele mai aprinse si in acelasi timp uimitoare discutii pe care o avem in cursurile noastre de time-management este cea referitoare la suma rolurilor pe care le avem de fapt si negocierea dead-line-urilor, atat in ceea ce inseamna zona profesionala cat si in planul personal. In primul rand, atunci cand ne gandim la roluri, de multe ori avem in vedere ceea ce facem profesional si cel mult rolul de sotie sau mama. Asta inseamna ca de la inceput ne gandim sa ‘portionam’ timpul fara roluri ca prietena, fiica sau colega. In al doilea rand, intrand in jocul sarcinilor cu dead-line-uri din ce in ce mai stranse ne gandim mai degraba ca este ’pretul’ care trebuie platit pentru ambitiile noastre decat ca este o ‘anormalitate’ ce trebuie negociata.”
Un sfat concret pentru tine
“Primul sfat concret intr-o astfel de situatie este o analiza a modului in care anticipam durata sarcinilor. Cu cat intelegem mai bine ceea ce avem de facut, cu atat mai bine reusim sa anticipam durata unui task! De ce e important? Pentru ca a intelege foarte bine acest aspect ne ajuta in a putea negocia mai bine dead-line-urile care ne sunt cerute. Argumentat. De obicei avem tendinta sa ne rezumam la durata "optimista" a unei sarcini. Ceea ce trebuie sa intelegem este ca in toate situatiile care apar trebuie prevazuti timpi ‘de rezerva’. Poate indeplinirea sarcinii necesita si contributia altcuiva, poate depindem intr-o oarecare masura de furnizori externi care nu resimt aceeasi presiune ca si noi pe dead-line si asta ne poate da peste cap.”
Pentru orice sarcina, revizuieste urmatoarele aspecte
1. Cata experienta am pe sarcina respectiva?
2. Daca nu am experienta, cu cine pot vorbi pentru a intelege in cat timp poate fi finalizata?
3. De cine depind pentru finalizarea ei?
4. Daca depind de cineva, care sunt experientele anterioare cu acesti parteneri de lucru? Cat "timp de rezerva" trebuie sa planific?
5. Care sunt argumentele de negociere a dead-line-ului pe care le am?
6. Ce pot "oferi" la schimb pentru a obtine dead-line-ul respectiv? Un nivel ridicat de calitate? O analiza consistenta?
7. Cine ma poate ajuta in situatii de presiune pentru a finaliza in timp si de ce m-ar ajuta persoanele respective?
Povestea mea
Alexandra Georgescu spune: “un lucru pe care il fac mereu este sa prioritizez cu atentie lucrurile pe care le am de facut si sa analizez de fiecare data cat de realiste pentru mine sunt dead-line-urile care mi se cer. Exista cazuri in care refuz anumite sarcini in plus pentru ca stiu ca nu au unde sa ‘incapa’. Exista momente in care stiu ca exista altcineva pe care ma pot baza sa ma ajute. Si asta mai ales pentru ca si eu ofer ajutor atunci cand se poate! In final, nu uitati ca de multe ori asumarea dead-line-urilor imposibile este pe jumatate vina noastra! Asa cum se spune, oricine nu are un obiectiv clar este folosit de altcineva care are! Si mai mult, a cere ceva este doar jumatate din drum, a accepta completeaza traseul si muta responsabilitatea in mainile noastre!”
Epuizarea fizica este un fenomen cu care daca pana acum nu te-ai intalnit, ai toate sansele sa o faci… avand in vedere ritmul vietii pe care o traim in acum. Foarte important este ca tu sa stii care iti sunt limitele, sa constientizezi faptul ca sanatatea ta este mai presus decat orice functie sau suma de bani si sa ai mare grija de tine!