Te simti sigura pe tine, iti place cum arati, cum te-ai imbracat, esti in forma si, cu toate astea, cei din jur nu te observa, nu te iau in seama, trec pe langa tine ca si cum ar trece prin tine, ca si cum nu te-ar vedea. Ce iti lipseste?
Ai intentii bune, vrei sa iti ajuti prietenii, sa fii langa ei asa cum poti tu. Cu toate acestea ei preiau aceasta ca si cum le-ai invada intimitatea, ai vrea sa ii controlezi, sa le spui ce si cum sa faca. Nu, nu, nu! Nu asta nu a fost intentia ta! Si totusi...
Ai o zi proasta. Te-ai trezit indispusa si parca nimic nu-ti merge. Parul iti sta aiurea, nu gasesti haine potrivite cu vremea de afara, ai cearcane si simti ca nu ai nici un pic de energie. Ajungi la serviciu si un coleg te saluta si iti spune: “Ce bine arati astazi! Si ce eleganta esti! Care-i ocazia?” Te intrebi: Oare are nevoie de o vizita la oculist? Vrea ceva de la tine?!?
Modul in care suntem auziti, priviti, perceputi de ceilalti diferiti de multe ori de cel in care ne simtim noi, ne cunoastem. De ce? Pentru ca odata cu venirea pe lume si intrarea si integrarea intr-o societate suntem invatati sa purtam niste ”masti”. Intr-un fel te porti acasa, in familie, in altul in clasa - la scoala, cu prietenii, cu persoana iubita, cu necunoscutii, intr-o intrunire de afaceri etc.
Aceste “masti” pe care suntem indrumati si invatati ca este nevoie sa le purtam, in mare parte ni le “confectionam” chiar noi, una cate una, in timp, in functie de cadru, necesitate sau intentii. Daca in familie suntem impulsionati si ni se cere de catre parinti sa fim copilul si elevul model, care invata tot timpul, stie lectia, iese mereu in fata, intreaba sau ridica mana, atunci ne vom stradui sa preluam acest model, sa aratam asa cum asteapta ceilalti de la noi. Cand reusim, aceasta maniera de a ne raporta la ceilalti ne va influenta si restul mastilor pe care vom alege ulterior sa le purtam. Desigur, este foarte posibil ca uneori sa nu reusim a ne ridica la asteptarile celorlalti, sa nu ne potrivim mastile cu asteptarile lor.
Multe din alegerile pe care le facem sunt in functie de necesitatea de a ne adapta la mediul din care facem parte, de trasaturile de personalitate, de ambitii, preferinte etc.
Mastile impuse de catre ceilalti (familie, societate...) sunt cele mai greu de purtat, de adaptat. Daca ele nu ni se potrivesc si alegem totusi sa le acceptam, sa ne obisnuim cu ele si sa le folosim, constatam cu surprindere ca nu ne simtim tocmai in propria piele, nu ne identificam pe deplin cu persoana care stim noi ca suntem.
Cele mai multe femei sunt atrase de moda, de ce se poarta, de ce e en vogue. De ce? Simplu! Pentru ca au nevoie sa isi exprime propria personalitate si in acelasi timp sa fie acceptate de catre ceilalti. Uneori vedem in jurul nostru persoane imbracate, machiate, coafate complet nepotrivit cu situatia, cadrul sau varsta lor. Pe langa taramul patologic, care nu se ia in calcul aici, in care oamenii nu mai sunt conectati la aceeasi realitate cu a noastra, sunt si persoane care nu se cunosc suficient pe sine, nu stiu exact ce li se potriveste, ce le reprezinta mai bine personalitatea si felul de a fi. Si atunci preiau anumite modele catre care tind, pe care le admira.
Infatisarea si comportamentul pe care le alegem ne creeaza o anumita imagine in ochii celorlalti. Pentru a coordona felul in care suntem perceputi de cei din jur cu persoana noastra, este nevoie sa ne cunoastem foarte bine toate valentele, care sunt asteptarile celorlalti de la noi, ce vrem noi de la ei si, atunci cand observam mici inadvertente intre acesti doi poli, sa vedem cum putem interveni pentru a ne clarifica propria imagine.
Discutia ar fi un prim pas. A sta de vorba cu cei care conteaza pentru noi si, pe care i-am ranit fara sa vrem, i-am inoportunat cu ceva, ne va ajuta pe de o parte sa clarificam situatia, sa nu dam curs unor animozitati inutile si, pe de alta, sa ne cunoastem mai bine prin intermediul si cu ajutorul celorlalti.
O alta interventie ar consta intr-o analiza amanuntita a propriei persoane. Se poate incepe cu: am facut sau am spus asta si am fost gresit interpretata. De ce? Am facut prea mult? Am spus prea putin? Am folosit un ton inadecvat? Sau pur si simplu cealalta persoana era intr-o stare proasta si asta a influentat discutia noastra?
Uneori poate fi destul de delicat sa reglam propria imagine, sa o clarificam in asa fel incat sa fie in concordanta cu a celorlalti. Dar nu imposibil. Efortul e binemeritat, iar rezultatul vine in ajutorul comunicarii cu noi insine si cu ceilalti.
La ce ne poate ajuta un zambet?
