Daca esti singura, celalalt nu iti poate face rau

Primul lucru care mi-a venit in minte a fost ceva de genul "lumea mea interioara este plina de relatii, cea exterioara, nu. De ce?" si m-am simtit contrariata si confuza, ca si cand as intelege si in acelasi timp nu prea. Sincera sa fiu nu m-am gandit serios la faptul ca a te simti singur in interior, mai mult sau mai putin dependent de ceea ce se intampla in jurul tau, este o stare care poate fi schimbata. Era mai degraba de genul "fie ca esti sau nu in relatie cu altii, oricum esti singura si te descurci singura. E firesc sa fie asa". Imi vine acum in minte ca am fost in foarte multe situatii prima care am rupt relatiile cu ceilalti, mai direct sau mai indirect, atunci cand mi-a fost teama ca pierd ceva.

Nu sunt sigura de unde vine starea mea de singuratate, dar sunt sigura ca m-am obisnuit foarte mult cu ea. Poate dintr-un abandon mai vechi, poate dintr-o educatie si mai veche sau poate din ambele. Stiu ca in prezent, chiar daca nu imi place si mi-e foarte greu cateodata, a fi singura imi aduce si beneficii. Cel mai important este ca ma protejeaza. Si, cumva, in a fi singura eu imi gasesc o sustinere a mea.

Mi-e greu sa fac diferenta intre a fi singura si a te simti singura. Ma simt incurcata aici. Daca sunt singura ma si simt singura. Daca sunt cu ceilalti ma simt si in relatie cu ei, dar si singura.

De fapt cred ca intreb cum poti sa nu te simti singura cand esti singura?"

X

Daca esti singura, pare firesc sa te simti singura. Iar daca esti cu cineva pare firesc sa nu te simti singura. Prometeu exemplificam in articolul precedent este cel care nu se simte singur desi este singur. Dec e se intampla asta? Pentru ca Celalalt este (re)creat interior printr-o investire narcisica. Tu esti ceea ce pot sa iti dau. Pot sa iti dau puterea mea si prin ea sa existi pentru mine. Multe persoane singure au un crez a lor, un scop, un sens. Iar daca acest sens exista, atunci ceea ce pare sa fie o persoana singura este o persoana care are o relatie in lumea ei cu multe alte persoane dar este o creatie personala pentru ca lipseste contactul real cu o persoana reala.

Intotdeauna singuratea lui "a te simti singura" este o stare foarte cunoscuta, o stare in care la un moment dat s-a ajuns. Cand, unde, cum? Sunt alte intrebari dar este o stare atat de cunoscuta incat a fi cu celalalt devine o stare dificila. Evident, este vorba despre copilarie si despre ceea ce am simtit si trait atunci. Daca crestem ca si cum am fi singuri atunci este firesc sa ni se para normal sa fim singuri. Dar aici lucrurile se diversifica mult. Este absurd sa spunem ca daca am fost singuri in copilarie, vom fi singuri si la maturitate. Nu am face altceva decat sa afirmam cu alte cuvinte tipare gen: destinul meu este sa fiu singur(a) sau cei din zodia mea sunt oameni singuri. Ar fi un soi de fatalitate care ar fi dificil de schimbat pentru ca este de neinlocuit.

Ceea ce mi se pare deocamdata important este aspectul interior al singuratatii. intr-un moment sau altul din viata esti singura, este firesc sa fie asa dar apare dorinta de a nu fi singura. Evident singuratatea protejeaza pentru ca orice relatie presupune anumite riscuri, de pierdere, de suferinta, de esec, etc. Daca esti singura, celalalt nu iti poate face rau. Iar daca esti singura, te poti descurca foarte bine si autonom ceea ce este un beneficiu important pe care altii incearca cu disperare sa si-l insuseasca iar pentru a-l avea au nevoie de Narcis.

Ce pot intelege din acest mesaj? In primul rand ca orice singuratate este un lucru care poate sa fie analizat, care poate sa fie inteles. Ca orice deschidere a acestui subiect este binevenita. Ca nu este nevoie de a cauta solutii ultrarapide si faptice pentru a rezolva ceva. Ca scopul acestei rubirci nu este de a rezolva problemele de singuratate si de a intoarce pe cei care citesc asupra lor insilor pentru a se cunoaste mai bine.

Tu ce parere ai?

Claudiu Ganciu
[email protected]
[email protected]
Pentru consiliere online: http://www.webexperts.ro/cabinet/
Telefon: 0722 453 906