In politica am intrat atunci cand m-am decis sa ma inscriu in PSD. Se intampla in 1996, moment foarte dificil in istoria partidului, si decizia a fost si una de solidaritate, inclusiv cu tatal meu. Fundamentul ei principal ramane insa dorinta mea de a ma exprima in sprijinul unei comunitati. Am fost crescuta in acest spirit, am fost educata sa-mi pese de ce se petrece in jurul meu, si politica a devenit o cale fireasca.
Care sunt cele mai dragi amintiri ale copilariei si ale adolescentei dumneavoastra?
M-am nascut in Arad si am copilarit in Timisoara, iar acest spatiu este el insusi o amintire draga. E locul unde m-am format, unde am invatat primele lectii despre viata. Bucurestiul a venit mai tarziu, dar are si el un rol esential. Se spune ca fiecare carte pe care o citesti te modeleaza; eu cred ca acelasi lucru e valabil si pentru fiecare loc unde traiesti.
Care sunt trasaturile pe care vi le-ati cultivat, voit sau mai putin voit, trasaturi care va ajuta astazi in cariera dumneavoastra politica?
Rabdarea, perseverenta, efortul si atentia la detalii. Daca vrei sa fii valoros in politica, este obligatoriu sa observi bine realitatea din jurul tau, ca sa vezi unde poti fi util, unde poti contribui, unde poti aduce o solutie sau lupta pentru gasirea ei. Apoi, celelalte calitati pe care le-am citat te sprijina sa-ti duci proiectele la bun sfarsit, sa indrepti o constructie catre un rezultat. N-am amintit vointa, fiindca mi se pare de la sine inteleasa...
Va pastrati prietenii dinainte de a intra in politica?
Bineinteles. Prieteniile se leaga in functie de personalitate, nu de ocupatie. Numai asa pot rezista in timp, si numai asa pot fi autentice.
Sunteti implicata in cateva proiecte ecologiste de mare anvergura. Cum si mai ales cand a devenit un lucru in care ati simtit nevoia sa va implicati?
Cand am devenit euroobservator, am avut revelatia ca, la Bruxelles si Strasbourg, ceea ce la noi era doar o moda – ecologia - acolo era o politica europeana, tratata cu toata seriozitatea si cu multa aplicatie. M-am bucurat atunci ca preocuparile mele in zona „verde” si-au gasit un mediu foarte bun de a se dezvolta. Am devenit apoi membru al Comisiei de mediu, sanatate publica si siguranta alimentara din PE si ma bucur sa pot spune ca sunt un membru activ si implicat. Si ca am dus multe probleme de mediu ale Romaniei pe masa Parlamentului sau Comisiei Europene, de Rosia Montana, Copsa Mica, parcul Bordei si pana la situatia muncitorilor romani care muncesc in provincia Huelva, Spania, la cules de capsuni. Despre ele si multe altele am scris - si scriu permanent - si pe blogul meu (dacianasarbu.wordpress.com). Cel mai recent, am devenit ambasador pentru Romania al Earth Hour, proiectul dezvoltat de WWF, cea mai mare organizatie de mediu din lume.
Un politician autentic nu-si doreste sa primeasca multumiri de la oameni. Pentru mine, sensul politicii e reprezentarea, iar daca pot reprezenta cat mai bine interesele celor care m-au ales, atunci pot spune ca mi-am atins scopul. Oamenii nu le datoreaza recunostinta politicienilor; politicienii le datoreaza, in schimb, implicare si efort.
Se vede altfel Romania atunci cand sunteti la Bruxelles?
Se vede asa cum e: cu zgomotul si agitatia care tin prea mult lucrurile in loc. La Parlamentul European am invatat politica profesionista, orientata spre rezultat. Am invatat ca a fi eficient inseamna sa vorbesti putin, poate chiar sa apari rar la TV, dar sa ai initiative care duc spre rezolvari. Politica e cuantificabila si problemele nu raman in suspensie, ci se indreapta spre solutii, mai repede sau mai lent. Din perspectiva asta, da, Romania se vede foarte diferit de Bruxelles.
Care este diferenta dintre un politician strain, de exemplu unul dintre colegii dumneavoastra de la Bruxelles si Strasbourg, si un tanar politician roman? Luptati pentru aceleasi lucruri si cu aceleasi arme?
Tineretea nu e neaparat un criteriu. Ceea ce conteaza e modul in care privesti politica. Sper ca, in timp, acest profesionalism pe care il invatam la Bruxelles sa contamineze treptat si politica noastra. Atunci n-ar mai fi diferente mari intre modul de lucru de acolo si cel de aici.
Zilele trecute ati fost la Roma, pentru a sustine comunitatea romaneasca din Italia. Care sunt rezultatele pe care le asteptati, realist vorbind? Si care sunt cele mai mari obstacole pe care le intampinati?
Am mers la Roma pentru a deschide o alta forma de comunicare cu oficialitatile din Italia, discutand cu reprezentantii in comisiile parlamentare de politica europeana ai principalelor partide italiene. Le-am dat un semnal ca, si la nivel de Parlament european, Romania reactioneaza, dupa ce ne adresasem direct premierului Berlusconi si Comisiei Europene. Apoi, ne-am dorit sa transmitem, fata in fata, asociatiilor de romani ca le suntem alaturi si lucram impreuna pentru o solutie favorabila. Le-am comunicat politicienilor italieni opozitia noastra ferma fata de decretul care prevede formarea patrulelor civile, si i-am determinat pe multi dintre ei sa-si admita rezervele, la randul lor. Speram ca si la momentul votului si le vor exprima. Rezultatele concrete vor putea fi observate de acum inainte. Deja dupa primele semnale de luna trecuta presa a adoptat un ton mai retinut.
Cea mai mare dificultate este indreptatea unei perceptii. S-a creat, in prezent, imaginea romanilor ca natie de violatori. Noi le-am atras atentia cat de mult ii afecteaza aceasta campanie pe romanii cinstiti si muncitori, care nu au nici o vina. Incercam treptat sa convingem politicieni, jurnalisti si formatori de opinie din Italia sa vorbeasca si in favoarea romanilor, pentru a se reechilibra opinia publica in privinta lor, iar traiul normal sa poata continua neafectat de aceasta situatie exceptionala.
Salvarea Rosiei Montane este unul din proiectele in care credeti si pe care le sustineti. Cum vedeti viitorul Rosiei Montane?
Rosia Montana este doar un proiect mai cunoscut, asta nu inseamna ca nu avem griji asemanatoare si pentru alte localitati. La fel ca orice alt oras din Romania si din Uniunea Europeana, fosta colonie miniera va fi in viitor un oras mai curat, cu locuri de munca mai multe si mai bine platite pentru localnici si un sistem de educatie care sa creeze cu adevarat sanse pentru generatiile tinere. Asta imi doresc eu pentru Rosia Montana, iar catre acest rezultat nu putem ajunge decat daca luptam impreuna pentru a crea un alt viitor, un proiect alternativ celui care vrea distrugerea comunitatii, traditiilor si mediului de acolo.
Care sunt cele mai importante lectii invatate despre si de la oameni, de-a lungul timpului?
Una dintre lectiile vitale pe care le-am invatat lucrand foarte mult cu voluntari din zona de mediu este faptul ca, daca dai unui om ceva in care sa creada cu adevarat, putine sunt lucrurile care il mai pot demotiva. Imi face o placere fantastica sa cunosc oameni care stiu ca exemplul lor poate schimba ceva si sunt mai motivati de o idee decat ar fi de alte beneficii. A vorbi despre mediu, in Romania, nu prea se poate face altfel. E nevoie de multa perseverenta si de multa incredere, pentru a continua sa vorbesti fara a fi descurajat de lipsa de reactie a altora sau de lipsa lor de interes.
Care a fost impactul produs asupra vietii dumneavoastra de nasterea fetitei dumneavoastra, Irina Octavia?
Venirea pe lume a fetitei mele m-a facut sa fiu mult mai responsabila cu ce-mi doresc si mult mai ambitioasa cu ce trebuie facut. Am deja experienta in domeniul mediului, am acumulat cunostinte si preocupari, pot spune ca am „vechime”. Dar abia dupa ce isi pui problema sa-ti duci copilul in parc, la joaca, la aer curat, poti simti presiunea de a lasa totul in ordine si pentru generatiile ce vor veni. Irina imi da puterea sa explic fiecarui om ca ecologia nu este doar in beneficiul sau, dar si in beneficiul celorlalti. Probabil ca multora li se va parea o exagerare. Cred insa ca mamele vor intelege mult mai exact ce vreau sa spun...
Cum v-ati structurat prioritatile, astfel incat sa le acordati timp atat sotului dumneavoastra, cat si Irinei?
Timpul petrecut cu sotul meu este si timp petrecut cu Irina. Sunt fericita sa pot spune ca familia mea nu ar putea sa fie vreodata subiectul unui roman de Balzac... Pentru ca ne vedem mai putin decat ne-am dori, perioadele cand stam impreuna sunt cu adevarat pretioase si nu pot fi decat frumoase. Si apoi, nu ma plang deloc, stiu ca exista femei cel putin la fel de ocupate, care reusesc sa se descurce in paralel cu familia si slujba, si pe care nu le sprijina nimeni.
Povestea dumneavoastra de iubire cu sotul dumneavoastra a trecut peste multe piedici.Cum priveste dragostea in lumea moderna Daciana Sarbu?
Cred ca iubirea moderna este tot timpul putin pe fuga si nu prea are timp pentru a se gandi la norme, reguli sau sabloane. Shakespeare spunea intr-un sonet ca iubirea este un orizont fix de la care nici o furtuna nu-ti poate schimba directia. Nu cred ca s-au schimbat prea multe de cand au fost scrise versurile acestea... Poate doar faptul ca oamenii nu mai stiu sa descrie sentimentul la fel de bine.
S-a intamplat vreodata ca dumneavoastra si sotul dvs sa aveti puncte de vedere diametral opuse in ceea ce priveste viziunea politica? Cum separati relatia din viata politica de cea personala - exista reguli pe care le aveti in acest sens? Exista avantaje in faptul ca sunteti colegi? Dar dezavantaje?
Acesta este avantajul faptului ca amandoi avem convingeri de stanga: avem pareri cel putin asemanatoare in problemele critice. In relatia mea cu Victor nu exista o voce mai puternica decat cealalta. Daca ajungem sa avem puncte de vedere distincte, avem un subiect de discutie, nu un studiu de caz pentru viata in cuplu.
Imi puteti face un scurt portret al femeii romance al acestor ani? Cum o percepeti?
Femeia romanca poate sa fie orice isi doreste in aceasta perioada. Mama, CEO de multinationala sau sportiva de top – uneori, chiar in acelasi timp, sau macar in perioade diferite ale vietii. Nu mai exista granite sau domenii tabu. Am inteles, si incerc sa transmit mai departe, faptul ca femeile nu vor fi pe deplin libere pana nu vor intelege un adevar simplu: nu exista nimic care sa le traga inapoi. Putem vorbi la nesfarsit de misoginism, de duble standarde, sau de conservatorism. Dar mai util e sa ne confruntam cu ele si sa incercam sa le aratam celor care inca mai cred in ele ca nu au dreptate. Nu prin prelegeri sau dezbateri, ci prin exemplul personal.